Ferice de cei prigoniți din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăția cerurilor!
Matei 5:10
Recent am fost surprinsă când, în timp ce așteptam la rând să trec de controlul de securitate la aeroport, un vechi prieten și fost coleg de muncă mi-a vorbit. Mi-a luat câteva secunde să îl recunosc. Acum, amândoi eram mai în vârstă și aveam părul mai alb; el arăta foarte bine. Prietenul meu mergea în vizită la unul dintre copiii lui, în Texas. Eu mă îndreptam spre o întâlnire a Departamentului Misiunea Femeii în Florida. El încă lucra ca pompier, dar urma să se pensioneze în câțiva ani. Agenții TSA (Transportation Security Administration) ne-au repartizat pe mine și pe prietenul meu la agenți diferiți. Mi s-a spus că m-a selectat computerul TSA, aleatoriu, pentru control. În cele din urmă am trecut de controlul de securitate și m-am așezat pe o bancă pentru a mă încălța. Mi-am ridicat privirea și l-am văzut pe prietenul meu „luat la întrebări” de un agent de securitate din apropiere, întârziindu-l și pe el. M-a întristat faptul că a trebuit să treacă prin acea situație. Acest bărbat și-a petrecut toată viața slujind comunitatea ca pompier-paramedic. De ce se luau de el? mă întrebam. Pentru că este de culoare? Am observat că el a suportat tratamentul suspicios cu demnitate și răbdare. „Întotdeauna treci prin așa ceva?” l-am întrebat când în cele din urmă s-a apropiat de ieșire. Pur și simplu a zâmbit, fără a spune vreun cuvânt de nemulțumire.
Experiența și răspunsul prietenului meu m-au făcut să mă gândesc la Paul și Sila în Filipi. (Poți citi toată relatarea în Faptele apostolilor 16.) După ce au eliberat o fată de sub stăpânire demonică, ei au fost acuzați pe nedrept că încălcaseră legea, au fost bătuți crunt, aruncați în temniță și li s-au pus picioarele în drugi de lemn. Care a fost răspunsul lor la un asemenea tratament? Ei au cântat cântări de laudă lui Dumnezeu! Uau!Niciun cuvânt de nemulțumire. Nicio împotrivire. Nu și-au plâns de milă! Apoi, când un cutremur le-a făcut o cale de scăpare, ei nu au profitat. Datorită acțiunilor lor, temnicerul și toată familia lui au ajuns să Îl cunoască și să Îl accepte pe Hristos. Din nou, uau! De câte ori m-am plâns că uneori am fost tratată puțin mai urât pe nedrept? Ah, cât de mult îmi doresc să mă apropii mai mult de Isus astfel încât cuvintele de nemulțumire să dispară total din caracterul meu! Vreau să fiu ca prietenul meu, să zâmbesc fără să mă plâng. Vreau să fiu ca Pavel și Sila, să cânt laude lui Dumnezeu indiferent cât de urât sunt tratată. Vreau să fiu un exemplu pentru Isus: „Dimpotrivă, fiți buni unii cu alții, miloși și iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos” (Efeseni 4:32).
