[Sâmbătă] 10 Noiembrie
Mulți cred că anotimpurile sunt cauzate de faptul că Pământul se depărtează de Soare în timpul anului. Adevărul este că, în fapt, anotimpurile au ca motiv faptul că Pământul este înclinat față de planul creat de mișcarea sa de rotație în jurul Soarelui.
Unghiul format de axa nord-sud a Pământului cu perpendiculara pe planul mișcării de revoluție a Pământului este de 23,5 grade. Prin urmare, pentru că Pământul nu-și modifică acest unghi în călătoria lui în sistemul solar, pentru o jumătate de an, Polul Nord și emisfera nordică sunt mai apropiate de Soare decât Polul Sud și emisfera sudică; în cealaltă jumătate de an, vine rândul Polului Sud și al emisferei sudice să se situeze mai aproape de Soare.
Luând în calcul diferența mică dintre distanța Polul Sud–Soare și distanța Polul Nord–Soare, trebuie spus că există și un alt motiv pentru care survin diferențele de temperatură atât de mari între iarnă și vară: este vorba de faptul că pe timpul verii (deci pentru emisfera mai apropiată de Soare) razele Soarelui cad mult mai direct pe emisfera mai apropiată decât o fac pentru zona în care este iarnă.
Tot o consecință a faptului că axa nord-sud formează unghiul de 23,5 grade este și faptul că durata în care Soarele încălzește Pământul în intervalul zilnic de 24 de ore este mai mare în emisfera mai apropiată de Soare, determinând diferențele de temperatură dintre vară și iarnă.
Pe de altă parte, faptul că Pământul este înclinat cu 23,5 grade față de planul mișcării sale de rotație răspunde și la întrebarea de ce ziua este mai lungă decât noaptea pe timpul verii decât pe timpul iernii. Pentru că Ecuatorul se găsește la aceeași distanță față de Soare tot timpul anului, atât temperatura medie, cât și durata zilei, în raport cu noaptea, sunt constante pe toată durata anului.
O altă consecință a înclinării axei Pământului este aceea că, la Polul Nord, Soarele răsare la 21 martie și apune la 21 septembrie, așa că ziua durează jumătate de an, iar noaptea la fel. Bineînțeles, același lucru se întâmplă și la Polul Sud, doar datele se schimbă. Pentru oameni este o mare problemă adaptarea la lumina solară continuă timp de șase luni; unii dintre cei care locuiesc în zonele polare suferă de insomnie. Pe de altă parte, fauna și flora polare sunt adaptate pentru acest ciclu zi noapte.
Dar te-ai gândit ce s-ar întâmpla dacă unghiul de înclinare ar fi de 80 de grade față de verticală?
Atunci, în afară de o fâșie lată de vreo 2 000 km, de o parte și alta a Ecuatorului, în oricare alt punct de pe Pământ ar fi lumină de zi, soare, 24 de ore din 24, șase luni pe an, iar celelalte șase luni, noapte. Cum crezi că ar fi această lungă vară fierbinte, cu lumină de zi non-stop șase luni, urmată de o la fel de lungă noapte rece și întunecată? Şi așa ar fi pe tot globul, cu excepția acelei fâșii, destul de înguste, de la Ecuator.
Schimbările atât de mari ar produce dezastre – furtuni și înghețuri, urmate de căldură foarte mare și uscăciune. Gândește-te și la gravele dezechilibre ecologice – cum ar rezista plantele atâta timp fără lumină? Cum ne-am descurca și noi? Probabil că viața nu ar mai fi posibilă. Iată de ce soluția aleasă de Dumnezeu, ca unghiul de înclinare a axei să fie de 23,5 grade, este cea mai bună. El a știut care sunt condițiile necesare vieții și a făcut un proiect care să dureze.
