[Joi, 01 nov] Grija față de săraci
Folosirea în comun a resurselor era o dovadă vizibilă a unităţii bisericii primare. Generozitatea descrisă în Faptele apostolilor continuă să fie manifestată şi de bisericile din Macedonia şi din Ahaia la rugămintea lui Pavel de a-i ajuta pe săracii din Ierusalim (Faptele 11:27-30; Romani 15:26; 1 Corinteni 16:1-4; Galateni 2:10). Darurile strânse de aceste biserici, formate în principal din credincioşi dintre neamuri, sunt dovada clară a grijii şi iubirii pentru fraţii lor iudei din Ierusalim. Deşi diferiţi din punct de vedere cultural şi etnic, ei formează împreună un singur trup şi cred în aceeaşi Evanghelie. Părtăşia aceasta cu cei în nevoie demonstrează unitatea bisericii.
5. Care spune Pavel că vor fi rezultatele dărniciei bisericii din Corint?
2 Corinteni 9:8-15
8. Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună,
9. după cum este scris: „A împrăştiat, a dat săracilor, neprihănirea lui rămâne în veac.”
10. „Cel ce dă sămânţă semănătorului şi pâine pentru hrană” vă va da şi vă va înmulţi şi vouă sămânţa de semănat şi va face să crească roadele neprihănirii voastre.
11. În chipul acesta veţi fi îmbogăţiţi în toate privinţele pentru orice dărnicie, care, prin noi, va face să se aducă mulţumiri lui Dumnezeu.
12. Căci ajutorul dat de darurile acestea, nu numai că acoperă nevoile sfinţilor, dar este şi o pricină de multe mulţumiri către Dumnezeu.
13. Aşa că, dovada dată de voi prin ajutorul acesta îi face să slăvească pe Dumnezeu pentru ascultarea pe care mărturisiţi că o aveţi faţă de Evanghelia lui Hristos şi pentru dărnicia ajutorului vostru faţă de ei şi faţă de toţi;
14. şi-i face să se roage pentru voi şi să vă iubească din inimă, pentru harul nespus de mare al lui Dumnezeu faţă de voi.
15. Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare!
Experienţa unităţii bisericii primare este exemplu şi pentru noi. Dar unitatea nu poate exista fără implicarea voluntară a tuturor credincioşilor. Conducătorii primei biserici creştine şi-au făcut o misiune din promovarea dărniciei. Ea trebuie hrănită zilnic, la fel ca dragostea din familie. Şi poate fi încurajată şi manifestată pe mai multe căi.
Unitatea membrilor bisericii primare a fost stimulată de mai multe lucruri: rugăciunea, închinarea, părtăşia, viziunea comună şi studiul. Ei au înţeles că misiunea lor era să vestească Evanghelia în toată lumea şi că erau datori să se iubească şi să aibă grijă unul de altul. Ei au dovedit că sunt una prin susţinerea cu generozitate a bisericii locale, dar şi a bisericilor din alte locuri, chiar îndepărtate.
„Bunăvoinţa lor mărturisea că ei nu primiseră în zadar harul lui Dumnezeu. Ce altceva putea da naştere la o asemenea dărnicie decât sfinţirea lucrată de Spiritul Sfânt? Atât în ochii credincioşilor, cât şi ai necredincioşilor, aceasta era o minune a harului.” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, ed. 2014, p. 252
Ați dat vreodată dovadă, ca biserică, de generozitate față de alte biserici? De ce binecuvântări v-ați bucurat în acea ocazie?
Post-ul Grija față de săraci apare prima dată în Studiu Biblic.
