[Sâmbătă, 25 aug.] A doua călătorie misionară

 „Nu te teme, ci VORBEȘTE şi nu TĂCEA, căci Eu sunt cu tine şi nimeni nu va pune mâna pe tine ca să-ţi facă rău; VORBEȘTE, fiindcă am mult norod în această cetate.” (Faptele apostolilor 18:9,10)

 

Pavel şi Barnaba s-au întors în Antiohia, au slujit în biserica de acolo şi s-au implicat în lucrarea de evanghelizare. Se pare totuşi că aceasta a fost ultima ocazie de activitate comună, fiindcă a intervenit între ei un motiv de disensiune care i-a determinat să se despartă. Cauza a fost Marcu, vărul lui Barnaba (Coloseni 4:10). Pavel i-a propus lui Barnaba să reviziteze locurile unde lucraseră în prima călătorie, Barnaba i-a sugerat să-l ia şi pe vărul lui, iar Pavel nu a fost de acord fiindcă data trecută Marcu îi părăsise (Faptele 13:13).

Separarea lor s-a transformat însă într-o binecuvântare, deoarece au reuşit să acopere o zonă mai mare decât îşi propuseseră iniţial. Barnaba l-a luat pe Marcu şi s-a întors în Cipru, ţara lui natală (Faptele 4:36). Pavel l-a invitat pe Sila să i se alăture şi au străbătut împreună Siria şi Cilicia, întărind bisericile de acolo. Înainte să vină pentru prima oară în Antiohia, Pavel petrecuse câţiva ani în Tars (Faptele 9:30; 11:25,26). A avut astfel ocazia de a revizita bisericile pe care le înfiinţase în această zonă. Dar Dumnezeu avea cu el planuri cu mult mai mari decât şi-a închipuit el la început.