Darul mântuirii

Fapte 15; Ex. 12,43-49; Rom. 3,30; 1 Cor. 7,18; Gal. 3,28; 5,6.

Câte circumcizii, astăzi, ne mai tulbură credința
Când răstălăcim Cuvântul și impunem reavoința,
Ridicată ritualic drept jalon de mântuire,
Născător doar de zâzanii cu pretenții de sfințire…!

Câte circumcizii oarbe, teologico-formale
Ne înlănțuie umblarea-n a uceniciei cale?
Cît mai sufocăm credința-n fariseică paradă
Îmbrăcând pioase haine, ochii lumii să ne vadă?

Pentru ce plecăm urechea adventist-iudaizată,
Duelându-ne-n vorbirea legalist cosmetizată…
Și uităm că mântuirea-i oferită prin credință,
Nu prin circumcizii surde la a Domnului voință?!

A sosit, prieteni, vremea, cearta dintre noi să piară,
Să ne sfătuim prin Duhul ca-n biserica primară,
Renunțând la circumcizii egoiste și meschine
Fiindcă darul mântuirii e-n credința-n Cel ce vine!

Cornel Mafteiu
București, 12.08.2018


Părerea mea