[Sâmbătă] 18 August

Pe data de 6 august 1945, pe deasupra oraşului Hiroshima, Japonia, lt. col. Paul Tibbets pilota un B-29, pe care îl numise Enola Gay. Acest avion purta o bombă, care fusese poreclită Little Boy (Băieţelul). Bombardierul, maiorul Thomas W. Ferebec, a lansat Băieţelul, care a explodat când a atins o altitudine de două mii de picioare deasupra unei clădiri care astăzi este numită Domul Bombei atomice. În câteva secunde, Hiroshima a fost aproape rasă de pe faţa pământului.

Tibbets a scris despre acest eveniment în numărul din 24 iulie 1995 al revistei Newsweek . „O lumină strălucitoare a umplut avionul. Ne-am întors să ne uităm la Hiroshima. Oraşul era ascuns de norul acela înfricoşător… care fierbea, luând forma unei ciuperci. Nimeni din acel avion nu a rostit niciun cuvânt până când Robert Lewis, copilotul, l-a bătut pe umăr pe Tibbets şi a strigat: „Ia uitaţi-vă! Uitaţi-vă acolo!” Atunci, Lewis s-a îndepărtat puţin ca să scrie în jurnal: „Dumnezeule, ce-am făcut?”

Se crede că, până la sfârşitul acelui an, peste 140.000 de oameni au murit ca urmare a misiunii bombardierului Enola Gay şi a Băieţelului.

În 1946, Paul Tibbets a fost desemnat consultant tehnic în timpul testelor atomice desfăşurate pe insulele Bikini. Testele au fost încheiate cu succes în luna noiembrie a acelui an. Pentru a sărbători reuşita, echipa care participase la testări a organizat o petrecere cu prăjituri şi îngheţată. În Washington Post, a fost publicată o fotografie cu doi amirali ai marinei SUA, surprinşi în timp ce tăiau un tort de îngheţată de forma unei ciuperci atomice. Amiralii păreau să chicotească pe seama tortului. Soţia unuia dintre ei a participat la petrecere şi a asistat la tăierea tortului. Ea purta o pălărie care avea, de asemenea, forma ciupercii norului atomic.

Reacţia la această fotografie a fost imediată şi copleşitor de negativă. Pastorul Bisericii Unitariene „All Souls” din Washington D.C., A. Powell  Davies, a reacţionat imediat la această fotografie în predica sa din acea săptămână. El a spus: „Cum ar fi dacă oamenii din Hiroshima şi Nagasachi ar şti că americanii fac prăjituri din hrana îngerilor, în forma îngrozitoare a acelui lucru diabolic ce a adus moartea instantanee a mii dintre prietenii lor şi o moarte lentă şi îngrozitoare pentru alte mii dintre ei? Este lucrul cel mai ticălos şi mai detestabil din câte am văzut în cei optsprezece ani de când trăiesc în această ţară pe care o iubesc şi pe care o consider singura speranţă pentru viitorul omenirii pe acest pământ.”

Ziarele de pe toate continentele, cu excepţia Antarcticii, au publicat textul declaraţiei lui Davies. Fotografia şi comentariile lui Davies au atins conştiinţa Americii. Deşi dezbaterile despre inutilitatea şi lipsa de justificare a lansării bombei au continuat, americanii au căzut de acord asupra unui lucru. Moartea a o sută patruzeci de mii de japonezi, bărbaţi, femei şi copii, nu a fost deloc un lucru amuzant. A fost ca şi cum fiecărui american i s-ar fi pus întrebarea pe care a notat-o Robert Lewis în jurnalul său: „Dumnezeule, ce-am făcut?”

Cugetătorii lumii sunt de acord că viaţa umană este sacră. Pierderea vieţii nu este niciodată ceva de care să râzi. Porunca a şasea exprimă concis aceste sentimente: „Să nu ucizi!” (Exodul 20:13).

Isus este Cel care a rostit, de pe Sinai, în auzul israeliţilor, porunca: „Să nu ucizi” – nimeni nu trebuie să ia viaţa unui om, nu? Şi totuşi,când Isus a fost pe pământ, în Predica de pe Munte S-a referit din nou la porunca a şasea, explicând-o mai pe larg (vezi Matei 5:21,22 ,,Aţi auzit că li s-a zis celor din vechime: «Să nu ucizi! Oricine ucide va cădea sub pedeapsa judecăţii». Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii şi oricine îi va zice fratelui său: «Prostule!» va cădea sub pedeapsa Sinedriului; iar cel ce-i va zice: «Nebunule!» va cădea sub pedeapsa focului Gheenei,,). În afară de uciderea propriu-zisă, ce alt lucru spune Isus că este la fel de condamnabil?

Termenul raca, folosit în vers. 22, exprimă undezgust profund şi dispreţul faţă de o persoană care e considerată lipsită de inteligenţă, stupidă,fără nicio valoare. Dacă îi spunem cuiva „prostule”, de fapt arătăm că îi dispreţuim gândurile şi motivele, deci îl judecăm, or dreptul de a judecape cineva Îi aparţine numai lui Dumnezeu.

Desigur că am înţeles că orice atitudine sauf aptă prin care aducem vătămare fizică sau sufletească unui alt om este o călcare a poruncii a şasea. Iar Dumnezeu nu doreşte nicidecum aşa ceva.

Citeşte 1 Ioan 3:15-18 (,,pentru ca oricine crede în El să aibă viaţă veşnică. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.  Cel ce crede în El nu este judecat; însă cel ce nu crede a şi fost judecat, pentru că nu a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.,,) şi încearcă să reformulezi porunca a şasea, arătând nu ce nutrebuie să facem, ci, în mod pozitiv, ce trebuie să facem.