[Marți] 7 August

 

Ce importanţă are pentru mine?

 

În perioada dintre Vechiul şi Noul Testament, fariseii au venit cu o serie de „reglementări” care împovărau Sabatul şi făceau ca ţinerea lui să fie un chin.

 

Dorind să nu li se mai poată reproşa că nu respectă Sabatul, aşa cum se întâmplase în vremea lui Ieremia, au trecut în extrema cealaltă şi au făcut o mulţime de reguli. Preoţii şi învăţătorii legii le pretindeau oamenilor să respecte cu stricteţe aceste „orânduiri”, dacă doreau să fie consideraţi „păzitori ai Sabatului”. Iată câteva dintre ele:

 

* Să nu faci un nod.

* Să nu scrii două litere din alfabet.

* Să nu aprinzi un foc.

* Să nu stingi un foc aprins mai înainte.

* Să nu te uiţi în oglindă.

* Să nu mănânci un ou care a fost ouat în Sabat.

* Să nu scuipi pe jos, pentru că astfel ai putea uda un fir de iarbă.

 

Regulile acestea absurde făceau ca Sabatul să fie pentru oameni un jug şi o povară, în loc să fie o zi de odihnă şi de bucurie, aşa cum plănuise Dumnezeu.

 

Chiar dacă nu a vorbit despre felul cum trebuie respectat Sabatul, Domnul Isus a dat un exemplu prin purtarea Sa. În Sabat, Se ducea totdeauna la sinagogă şi Îşi petrecea restul zilei făcând fapte bune (Luca 13:10-16 ”Isus învăţa pe norod într-o sinagogă în ziua Sabatului.  Şi acolo era o femeie stăpânită de optsprezece ani de un duh de neputinţă; era gârbovă şi nu putea nicidecum să-şi îndrepte spatele. Când a văzut-o Isus, a chemat-o şi i-a zis: „Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta”. Şi-a întins mâinile peste ea: îndată s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu.  Dar fruntaşul sinagogii, mâniat că Isus săvârşise vindecarea aceasta în ziua Sabatului, a luat cuvântul şi a zis norodului: „Sunt şase zile în care trebuie să lucreze omul; veniţi dar în aceste zile să vă vindecaţi, şi nu în ziua Sabatului!”  „Făţarnicilor”, i-a răspuns Domnul; „oare în ziua Sabatului nu-şi dezleagă fiecare din voi boul sau măgarul de la iesle şi-l duce de-l adapă?  Dar femeia aceasta, care este o fiică a lui Avraam şi pe care Satana o ţinea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua Sabatului?”). De asemenea, El dorea ca toţi să înţeleagă faptul că Sabatul fusese dat pentru binele omului, nu ca o pedeapsă (Marcu 2:27,28 ”Apoi le-a zis: „Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul, pentru Sabat;  aşa că Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului”).