Vești misionare – 14 iulie 2018
Prietene foarte bune
Autor: Batdelger Battsetseg
Prima oară când am venit la biserică eram în clasa a IX-a. Şi am venit pentru un motiv pe care îmi este ruşine să vi-l spun: pentru că prietena mea cea mai bună, Otko, a decis să aibă relaţii intime cu prietenul ei.
Într-o zi, m-a întrebat ce părere aveam de decizia ei. Eram în curtea liceului nostru din capitala Mongoliei, Ulaanbaatar. Deşi nu aveam decât şaisprezece ani, mi-am dat seama că era un lucru greşit. Şi am sfătuit-o să nu meargă mai departe cu hotărârea aceasta. Apoi, ca să mă asigur, m-am consultat şi cu sora mea mai mare care frecventa deja Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea. Ea s-a dus la Otko şi a sfătuit-o să aştepte până la căsătorie.
Otko s-a supărat că i-am dezvăluit secretul. M-a bârfit la colegi şi au început cu toţii să mă marginalizeze. Într-o singură săptămână, mi-am pierdut şi prietena cea mai bună, şi toţi prietenii de la şcoală!
M-am simţit extrem de singură. Am întrebat-o pe sora mea dacă puteam să merg cu ea la biserică. Am fost primită cu multă căldură de membrii bisericii. Mi-au arătat prietenie şi m-au ajutat să-L cunosc pe Dumnezeu.
La câteva luni după aceea, colegii au început să stea de vorbă cu mine din nou. Şi-au dat seama că mergeam la biserică şi m-au întrebat ce am păţit şi de ce merg la biserică. Le-am spus că doream să devin creştină.
Însă, faţă de părinţii mei, nu eram la fel de deschisă, pentru că sunt budişti, ca majoritatea mongolilor, şi s-ar fi supărat că eram interesată de creştinism. Am continuat să merg la biserică în fiecare Sabat, dar lor nu le-am spus nimic mult timp. Apoi, când în final le‐am spus, am descoperit că au ştiut de la bun început. Au acceptat decizia mea de a mă boteza.
După un an şi jumătate de la ruperea prieteniei noastre, Otko a venit la mine acasă într-o seară şi a recunoscut că avusesem dreptate. Mi-a mărturisit cu tristeţe că rămăsese însărcinată şi că făcuse avort.
„Dar”, mi-a spus ea, „tu eşti o fată foarte bună. Nu vreau să te pierd ca prietenă. Aş fi dispusă chiar să-mi dau viaţa pentru tine!”
Ea nu ştia că Isus făcuse o declaraţie asemănătoare înaintea ei: „Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii Săi” (Ioan 15:13).
Am rămas prietene bune până astăzi, dar Prietenul meu cel mai bun Şi-a dat într-adevăr viaţa pentru mine.
Batdelger Battsetseg are treizeci şi doi de ani şi este profesoară la Şcoala din Tusgal, singura şcoală adventistă din Mongolia. Colecta din Sabatul al Treisprezecelea din acest trimestru va contribui la construirea unui liceu cu internat pentru elevii acestei şcoli, în vederea eliberării câtorva clase pentru elevii şcolii primare.
