Comentarii inspirate (st. 10)

Statele Unite şi Babilonul

Sabat după-amiază, 2 iunie

Un studiu atent al desfășurării planului lui Dumnezeu în istoria popoarelor și în descoperirea lucrurilor viitoare ne va ajuta să apreciem la adevărata valoare cele văzute și cele nevăzute și să învăţăm care este scopul adevărat al vieţii. Astfel, văzând lucrurile prezentate în lumina veșniciei, putem, la fel ca Daniel și tovarășii lui, să trăim urmând ce este adevărat, nobil și dăinuitor. Și învăţând în viaţa aceasta principiile Împărăţiei Domnului și Mântuitorului nostru, acea Împărăţie binecuvântată care va dăinui din veșnicie în veșnicie, putem fi pregătiţi ca, la venirea Sa, să intrăm împreună cu El în stăpânirea ei. – Profeţi şi regi, ed. 2011, p. 378
Oare Mântuitorul vă va întoarce vreodată spatele, lăsându-vă să luptaţi singuri? Nu, niciodată. Totuşi El nu le-a spus niciodată ucenicilor că nu vor trece prin încercări, că nu vor avea de suportat renunţarea la sine, că nu vor avea de făcut niciun sacrificiu. Domnul a fost un om al durerii şi obişnuit cu suferinţa. (…)
Sărăcia vine asupra lumii acesteia şi va fi un timp de necaz cum nu a mai fost de când sunt popoarele. Vor fi războaie şi veşti de războaie, iar faţa oamenilor va păli de teamă. Veţi avea de suferit necazuri, poate că uneori veţi suferi foame, dar Dumnezeu nu vă va părăsi în suferinţă. El vă va pune la încercare credinţa. Noi nu trebuie să trăim pentru a ne plăcea nouă înşine. Suntem aici pentru a-L arăta pe Hristos lumii, pentru a-L reprezenta pe El şi puterea Sa în faţa oamenilor. – Evanghelizare, ed. 2008, p. 191

Pe măsură ce ne apropiem de pericolele din zilele din urmă, ispitele vrăjmaşului vor fi mai puternice şi mai hotărâte. Satana a coborât cu o putere mare, ştiind că mai are puţin timp, şi lucrează „cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării” (2 Tesaloniceni 2:10). Noi primim prin Cuvântul lui Dumnezeu avertizarea că el i-ar înşela chiar şi pe cei aleşi dacă ar fi posibil.

Evenimente uimitoare se vor întâmpla în curând în lume. Sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape. Timpul de strâmtorare urmează să vină asupra poporului lui Dumnezeu. Atunci va ieşi decretul care le va interzice celor care păzesc Sabatul să cumpere şi să vândă şi care îi va ameninţa cu pedeapsa şi chiar cu moartea, dacă nu respectă prima zi a săptămânii ca Sabat.
(…) Toţi aceia ale căror nume sunt consemnate [în cartea vieţii] vor fi izbăviţi de puterea lui Satana, iar Hristos va porunci să le fie scoase hainele murdare şi să fie îmbrăcaţi cu neprihănirea Lui. „Ei vor fi ai Mei, zice Domnul oştirilor, Îmi vor fi o comoară deosebită în ziua pe care o pregătesc Eu” (Maleahi 3:17). – In Heavenly Places, p. 344

Duminică, 3 iunie: Vindecarea rănii de moarte

Cei o mie două sute şaizeci de ani ai supremaţiei papale au început în anul 538 d.Hr. şi s-au încheiat în anul 1798. În acest an, armata franceză a intrat în Roma şi l-a luat prizonier pe papa, care a murit în exil. Deşi la scurt timp după aceea a fost ales un nou papă, autoritatea papală n-a mai ajuns niciodată să deţină puterea pe care o avusese înainte.

Persecutarea bisericii nu a avut loc pe toată perioada celor o mie două sute şaizeci de ani. Dumnezeu, din îndurare faţă de poporul Său, a scurtat timpul încercării ei de foc. Prezicând „marea strâmtorare” care se va abate asupra bisericii, Mântuitorul a spus: „Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa, dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate” (Matei 24:22). Datorită influenţei Reformei, persecuţia s-a încheiat înainte de anul 1798. – Tragedia veacurilor, ed. 2011, p. 219
Stăm pe pragul unor evenimente măreţe şi solemne. Profeţiile se împlinesc. În cărţile cerului se scrie o istorie ciudată şi agitată. Totul este agitat în lumea noastră. Sunt războaie şi veşti de războaie. Neamurile sunt cuprinse de mânie şi a venit timpul ca morţii să fie judecaţi. Evenimentele se schimbă pentru a conduce la ziua lui Dumnezeu, care vine cu mare grăbire. Nu a mai rămas, cum s-ar spune, decât o clipă. Dar, în timp ce deja un neam se ridică împotriva altui neam şi o împărăţie, împotriva altei împărăţii, încă nu există o angajare generală. Cele patru vânturi încă sunt reţinute, până când slujitorii lui Dumnezeu vor primi sigiliul pe frunte. Apoi, puterile pământului îşi vor alinia forţele pentru ultima mare bătălie. – Mărturii, vol. 6, pp. 20–21
Noi trebuie să facem tot ce putem pentru a duce lupta cea bună a credinţei. Să luptăm, să trudim, să ne străduim din răsputeri pentru a intra pe poarta cea strâmtă. Trebuie să-L avem pe Domnul mereu în atenţia noastră. Să căutăm să-I aducem cinste lui Dumnezeu în tot ce facem, având mâini și inimi curate. Ajutorul ne-a fost pus la dispoziţie prin Cel ce este puternic pentru a mântui. Spiritul adevărului și al luminii ne va sensibiliza și ne va înnoi prin lucrările lui tainice, deoarece toate progresele noastre spirituale nu vin de la noi înșine, ci de la Dumnezeu. Adevăratul lucrător va avea în ajutorul lui puterea divină, dar cel care nu face nimic nu va fi susţinut de Duhul lui Dumnezeu. (…)

Aceluia care se pocăiește și crede îi este făgăduită iertarea păcatelor. Coroana vieţii va fi răsplata celui care rămâne credincios până la sfârșit. Noi putem să creștem în har, folosind harul pe care îl avem deja. Dacă dorim să fim găsiţi fără vină în ziua Domnului, trebuie să ne păstrăm nepătaţi de cele lumești. Credinţa și faptele merg mână în mână, ele acţionează în mod armonios în lucrarea biruinţei. Faptele fără credinţă sunt moarte, iar credinţa fără fapte este moartă. Faptele noastre nu ne vor mântui niciodată, ci meritele lui Hristos care ne sunt atribuite au valoare. Prin credinţa în El, Domnul Hristos va face ca toate eforturile noastre nedesăvârșite să fie vrednice de primit înaintea lui Dumnezeu. (…) Cel care va înălţa spre Dumnezeu mâini curate, fără mânie și fără îndoieli, va merge în chip înţelept pe calea poruncilor lui Dumnezeu. – Credinţa şi faptele, ed. 2005, pp. 40–41

Luni, 4 iunie: Statele Unite în profeţie

Dar fiara cu coarne ca de miel a fost văzută „ridicându-se din pământ”. În loc să cotropească alte puteri pentru a se consolida, naţiunea reprezentată astfel trebuia să se ridice dintr-un teritoriu neocupat anterior şi să se dezvolte treptat şi paşnic. Deci nu putea să se ridice dintre popoarele aglomerate şi mereu în luptă din Lumea Veche – acea mare tulburată de „noroade, gloate, neamuri şi limbi”. Trebuie căutată, prin urmare, în Apus.

„Avea două coarne ca ale unui miel.” Coarnele ca ale unui miel indică tinereţe, nevinovăţie şi blândeţe, reprezentând fidel caracterul Statelor Unite când i-au fost prezentate profetului ca „ridicându-se” în anul 1798. (…)

Dar fiara cu coarne ca ale unui miel „vorbea ca un balaur. Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei; şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată. (…) Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei care avea rana de sabie şi trăia” (Apocalipsa 13:11-14). – Tragedia veacurilor, ed. 2011, pp. 362–363
Există multe curente religioase la care aderă mii şi zeci de mii de oameni, dar numai unul poartă semnătura şi pecetea lui Dumnezeu. Există o religie a omului şi o religie a lui Dumnezeu. Sufletul nostru trebuie să aibă temelia săpată adânc în Stânca veşnică. Toate câte există în lumea lui Dumnezeu, atât oameni, cât şi învăţături şi natura însăşi, împlinesc cuvântul sigur al profeţiei Sale şi aduc la îndeplinire măreaţa Sa lucrare finală din istoria lumii acesteia.
Noi trebuie să fim pregătiţi şi să aşteptăm porunca lui Dumnezeu. Popoarele vor fi tulburate până în adâncul fiinţei lor. Cei care proclamă ca singur test al caracterului standardul neprihănirii lui Dumnezeu vor înceta să primească orice sprijin. Toţi aceia care nu vor respecta hotărârea consiliilor naţionale şi legile naţionale care înalţă sabatul instituit de omul fărădelegii, desconsiderând ziua sfântă a lui Dumnezeu, vor simţi nu numai puterea asupritoare a papalităţii, ci şi pe cea a lumii protestante, chipul fiarei. – Solii alese, cartea 2, ed. 2012, p. 332
Profeţia din Apocalipsa 13 declară că puterea reprezentată de fiara cu coarne ca de miel va face ca „pământul şi locuitorii lui” să se închine papalităţii – simbolizată prin fiara care semăna cu un leopard. Fiara cu două coarne le va spune „locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei”. Mai mult, le va porunci tuturor, „mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi”, să primească semnul fiarei (Apocalipsa 13:11-16). S-a arătat că Statele Unite sunt puterea simbolizată prin fiara cu coarne de miel şi că această profeţie se va împlini atunci când Statele Unite vor impune păzirea duminicii, pe care Roma o pretinde ca pe o recunoaştere specială a supremaţiei ei. – Tragedia veacurilor, ed. 2011, p. 476

Marţi, 5 iunie: O problemă de închinare

Isus a spus: „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul şi va nesocoti pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.” Dacă suntem nişte adevăraţi slujitori ai lui Dumnezeu, nu ar trebui să existe în mintea noastră nicio ezitare între a asculta de poruncile Lui sau a ne consulta interesele noastre vremelnice. Dacă, în aceste zile relativ liniştite, cei care cred adevărul nu sunt susţinuţi de credinţă, atunci ce îi va susţine când va veni marele test şi când se va da decretul împotriva tuturor acelora care nu se închină icoanei fiarei şi nu primesc semnul ei pe frunte sau pe mână? Această perioadă solemnă nu este prea departe. În loc să devină slabi şi nehotărâţi, cei care sunt poporul lui Dumnezeu trebuie să-şi adune putere şi curaj pentru timpul de strâmtorare. – Mărturii, vol. 4, ed. 2015, pp. 219–220

Satana a perseverat şi a fost neobosit în eforturile lui de a-şi continua lucrarea începută în cer, de a schimba Legea lui Dumnezeu. El a avut succes în a face lumea să creadă teoria pe care a prezentat-o în cer înainte de căderea lui, şi anume că Legea lui Dumnezeu este greşită şi are nevoie de revizuire. O mare parte din biserica declarată creştină arată, dacă nu prin cuvinte, cel puţin prin atitudinea ei, că a acceptat acea idee falsă. Totuşi, dacă în Legea lui Dumnezeu s-ar schimba o frântură de literă sau o iotă, Satana ar câştiga pe pământ ceea ce nu a putut să câştige în ceruri. El şi-a pregătit capcana amăgitoare, sperând să ia în robie biserica şi lumea. Totuşi, nu toţi vor fi prinşi în capcană. O linie de demarcaţie este trasată între copiii ascultării şi copiii neascultării, între cei credincioşi şi cei necredincioşi. Se dezvoltă două mari grupe: cei ce se închină fiarei şi chipului ei şi cei ce se închină Dumnezeului celui viu şi adevărat. – Solii alese, cartea 2, ed. 2012, pp. 94–95

Oamenii trebuie să I se închine şi să Îi slujească Domnului Dumnezeu şi numai Lui. Nicio mândrie egoistă să nu se ridice şi să fie slujită ca un zeu. Să nu se facă un zeu din bani. Dacă senzualitatea nu este ţinută sub controlul facultăţilor superioare ale minţii, pasiunile josnice vor ajunge să pună stăpânire pe fiinţa umană. Orice este făcut un subiect de gândire şi admiraţie, deşi nu este vrednic, dar care absoarbe cu totul mintea, este un alt dumnezeu pe care îl punem înaintea lui Dumnezeu. – Fii şi fiice ale lui Dumnezeu, ed. 2017, p. 56
Toţi îşi decid acum destinul veşnic. Oamenii trebuie să fie treziţi pentru a-şi da seama de solemnitatea timpului, de apropierea zilei când perioada de probă pentru omenire se va încheia. Trebuie să fie făcute eforturi hotărâte pentru a prezenta înaintea oamenilor acest mesaj important. Îngerul al treilea trebuie să acţioneze cu o mare putere. Nimeni să nu ignore această lucrare sau să o trateze ca şi când ar fi de mică importanţă. – Mărturii, vol. 6, ed. 2017, p. 22

Miercuri, 6 iunie: „Babilonul cel mare”

Despre Babilon se spune că este „mama curvelor”. Fiicele ei trebuie să fie simboluri ale bisericilor care rămân fidele doctrinelor şi tradiţiilor ei şi care îi urmează exemplul, sacrificând adevărul şi aprobarea lui Dumnezeu pentru a intra într-o relaţie adulteră cu lumea. Mesajul din Apocalipsa 14, care anunţă căderea Babilonului, trebuie deci să li se aplice bisericilor care au fost curate cândva, dar care s-au corupt. Întrucât acest mesaj urmează după avertismentul cu privire la judecată, el trebuie să fie vestit în zilele din urmă. De aceea nu se poate referi numai la Biserica Romano-Catolică, deoarece această biserică a fost într-o stare decăzută secole la rând. Mai mult decât atât, în capitolul 18 din Apocalipsa, poporului lui Dumnezeu i se porunceşte să iasă din Babilon. Conform acestui text, mulţi dintre copiii lui Dumnezeu se află încă în Babilon. Dar în care confesiuni se găsesc acum cei mai mulți dintre urmaşii lui Hristos? Fără îndoială, în diferitele biserici care împărtăşesc credinţa protestantă. – Tragedia veacurilor, ed. 2011, p. 314

Oare n-ar trebui ca aceia la care a ajuns lumina adevărului pentru acest timp să se aşeze în legătură strânsă cu Dumnezeu, folosindu-şi capacităţile pentru înaintarea lucrării de mântuire a sufletelor? Oare n-ar trebui ca acela care cunoaşte Scripturile să le împărtăşească şi celor care nu cunosc adevărul înţelegerea pe care a primit-o el?

Asupra tuturor celor care cred în adevărul prezent stă responsabilitatea de a lucra pentru păcătoşi. Dumnezeu le îndreaptă privirea către lucrarea lor specială – proclamarea mesajului îngerului al treilea. Ei trebuie să arate că preţuiesc marele dar al lui Dumnezeu prin consacrarea pentru lucrarea pentru care Hristos Şi-a dat viaţa. Ei vor fi administratori ai harului lui Dumnezeu, împărţindu-le altora binecuvântările revărsate peste ei. – The Upward Look, p. 379

Noi trebuie să le arătăm oamenilor principiile curate, nobile şi sfinte care îi deosebesc pe cei din poporul lui Dumnezeu de cei din lume. În loc să ajungă tot mai puţin deosebiţi de aceia care nu respectă Sabatul zilei a şaptea, aceia care alcătuiesc poporul lui Dumnezeu trebuie să facă din păzirea Sabatului un fapt atât de evident, încât lumea să nu poată da greş în a-i recunoaşte ca fiind adventişti de ziua a şaptea. (…)

Domnul a binevoit să le dea celor din poporul Său solia îngerului al treilea ca fiind o solie crucială pe care trebuie să o vestească lumii. Ioan vede un popor deosebit, despărţit de lume, care refuză să se închine fiarei şi icoanei ei şi care poartă semnul lui Dumnezeu, respectând Sabatul Său sfânt – ziua a şaptea, care trebuie să fie sfinţită ca un memorial al Dumnezeului celui viu, Creatorul cerurilor şi al pământului. Apostolul scrie despre aceia care alcătuiesc poporul acesta, astfel: „Aici sunt cei ce păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.” – Evanghelizare, ed. 2008, pp. 185–186

Joi, 7 iunie: Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu!

Schimbarea Sabatului este semnul sau pecetea autorităţii bisericii romane. Aceia care aleg să respecte sabatul fals în locul celui adevărat, în ciuda faptului că înţeleg cerinţele poruncii a patra, aduc prin acest act un omagiu acelei autorităţi prin care este poruncit. Semnul fiarei este sabatul papal, care a fost primit de lume în locul zilei rânduite de Dumnezeu.

Nimeni nu a primit încă semnul fiarei. Timpul de încercare nu a sosit încă. În fiecare biserică se află creştini adevăraţi, inclusiv în comunitatea romano-catolică. Nimeni nu va fi condamnat până când nu va avea lumina şi va înţelege obligativitatea respectării poruncii a patra. Totuşi, când se va da decretul care impune sabatul fals şi când strigătul cu glas tare al îngerului al treilea îi va avertiza pe oameni împotriva închinării la fiară şi la chipul ei, linia între ce este fals şi ce este adevărat va fi trasată cu claritate. Atunci, aceia care vor continua în nelegiuire vor primi semnul fiarei. – Evanghelizare, ed. 2008, p. 186
Când cineva se ridică, indiferent dacă este din mijlocul nostru sau din afară, și, pretinzând că are de prezentat o solie, declară că poporul lui Dumnezeu face parte din Babilon și îi cheamă cu insistenţă pe cei credincioși să iasă din el, puteţi fi siguri că nu rostește o solie adevărată. Să nu-l primiţi și să nu-i daţi crezare, pentru că Dumnezeu nu vorbește prin el și nici nu i-a încredinţat vreo solie, ci a pornit fără să fi fost trimis. (…) Asemenea solii vor mai veni în viitor și se va susţine că sunt trimise de Dumnezeu, dar pretenţia va fi falsă, deoarece nu aduc lumină, ci întuneric. – Mărturii pentru pastori şi slujitorii Evangheliei, ed. 2007, p. 51
Dumnezeu pregăteşte o categorie de lucrători pentru a vesti solia strigătului cu glas tare, solia îngerului al treilea. (…) Scopul actual al lui Satana este acela de a face să apară teorii noi pentru a abate atenţia de la adevărata lucrare şi de la adevărata solie pentru timpul acesta. El îi provoacă pe oameni să atribuie interpretări false pasajelor Scripturii, să vestească o falsă solie a strigătului cu glas tare, pentru ca solia cea adevărată să nu mai aibă niciun efect atunci când va fi dată. Aceasta este una dintre dovezile cele mai mari care arată că solia strigătului cu glas tare va fi auzită curând şi că pământul va fi luminat de slava lui Dumnezeu. – Solii alese, cartea 2, ed. 2012, p. 341

Când furtuna persecuţiei va izbucni asupra noastră, adevărata oaie va auzi vocea Păstorului celui bun. Atunci se vor face eforturi pline de renunţare la sine pentru a-i salva pe cei pierduţi şi mulţi dintre cei care au rătăcit departe de turmă se vor întoarce spre a-L urma pe marele Păstor. – Sfaturi pentru o slujire creştină eficientă, ed. 2004, p. 180

Vineri, 8 iunie: Studiu suplimentar

Şi au început să se închine balaurului, pentru că dăduse puterea lui fiarei. Şi au început să se închine fiarei, zicând: „Cine se poate asemăna cu fiara şi cine se poate lupta cu ea?” (Apocalipsa 13:4)

„Avea două coarne ca ale unui miel şi vorbea ca un balaur.” Deşi afirmă că sunt urmaşii Mielului lui Dumnezeu, oamenii devin îmbibaţi cu spiritul balaurului. Ei declară că sunt blânzi şi smeriţi, dar vorbesc şi legiferează în spiritul lui Satana, demonstrând prin acţiunile lor că sunt exact invers decât declară. Această putere care seamănă cu un miel se uneşte cu balaurul în războiul împotriva acelora care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi au mărturia lui Isus Hristos. Iar Satana se uneşte cu protestanţii şi cu papistaşii, acţionând în asociere cu ei ca dumnezeu al lumii acesteia, dictându-le oamenilor ca şi cum ei ar fi supuşii împărăţiei lui, pe care poate să-i manevreze, să-i guverneze şi să-i controleze cum vrea. Dacă oamenii nu vor fi de acord să calce în picioare poruncile lui Dumnezeu, balaurul îşi va da pe faţă spiritul. Ei sunt duşi la închisoare, aduşi în faţa consiliilor şi amendaţi. „Şi a făcut ca toţi – mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi – să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte.” „I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei.” Prin aceasta, Satana uzurpă prerogativele lui Iehova. Omul fărădelegii stă pe scaunul lui Dumnezeu, proclamându-se Dumnezeu şi ridicându-se mai presus de Dumnezeu.

Există un contrast evident între cei care poartă sigiliul lui Dumnezeu şi cei care se închină fiarei şi chipului ei. Slujitorii credincioşi ai Domnului vor suferi cea mai amară persecuţie din partea învăţătorilor mincinoşi, care nu vor vrea să audă Cuvântul lui Dumnezeu şi care pregătesc pietre de poticnire pe care să le aşeze în calea celor care vor să-l audă. Dar poporul lui Dumnezeu să nu se teamă. Satana nu-şi poate depăşi limita. Domnul va fi apărarea poporului Său. El consideră că răul făcut slujitorilor Săi din cauza adevărului Îi este făcut Lui Însuşi. Când va fi luată ultima decizie, când toţi vor alege de partea cui să fie, fie de partea lui Hristos şi a poruncilor, fie de partea marelui apostat, Dumnezeu Se va ridica în puterea Lui şi gura celor care au rostit blasfemii împotriva Lui va amuţi pentru totdeauna. Orice putere împotrivitoare îşi va primi pedeapsa. – Maranatha, p. 191