[Miercuri] A venit ceasul judecăţii

În prima solie îngerească, temerea de Dumnezeu şi slăvirea Lui sunt asociate cu judecata (Apocalipsa 14:7). Iar Biblia arată clar că Dumnezeu este un Dumnezeu al dreptăţii şi al judecăţii. Într-o zi, El va face dreptatea şi judecata atât de necesare în lumea noastră. De aceea trebuie să se teamă oamenii de El. Şi de aceea include Evanghelia veşnică realitatea judecăţii. Ce relaţie există între acestea două? Evanghelia înseamnă „vestea bună” că noi, oamenii, deşi suntem cu toţii păcătoşi şi am încălcat Legea lui Dumnezeu, la fel ca tâlharul de pe cruce, nu vom fi pedepsiţi în ziua judecăţii, ci vom scăpa de condamnare.

6. Citeşte textele următoare şi întreabă-te: Aş reuşi să stau înaintea lui Dumnezeu doar pe baza meritelor mele?

Matei 12:36
Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit.

Eclesiastul 12:14
Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.

Romani 2:6
care va răsplăti fiecăruia după faptele lui.

1 Corinteni 4:5
De aceea să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric şi va descoperi gândurile inimilor. Atunci fiecare îşi va căpăta lauda de la Dumnezeu.

Dumnezeul care ştie câte fire de păr avem în cap va judeca lumea. Însă aceasta este o veste bună, nu una rea. Vine judecata, dar nu este nicio condamnare pentru urmaşii credincioşi ai lui Isus, pentru cei spălaţi, sfinţiţi şi îndreptăţiţi în Numele Lui (1 Corinteni 6:11), fiindcă El este neprihănirea lor, iar neprihănirea Sa îi trece cu bine de judecată.

„Omul nu poate să răspundă singur la aceste acuzaţii. El stă înaintea lui Dumnezeu cu hainele murdare de păcat, mărturisindu-şi vinovăţia. Dar Isus, Avocatul nostru, prezintă o apărare eficientă în favoarea tuturor celor care, prin pocăinţă şi prin credinţă, I-au încredinţat Lui paza sufletului lor. El pledează pentru cauza lor şi îl învinge pe acuzatorul lor prin argumentele puternice ale Golgotei. Ascultarea Sa desăvârşită de Legea lui Dumnezeu, chiar până la moartea pe cruce, I-a dat toată puterea în cer şi pe pământ şi El cere de la Tatăl Său milă şi împăcare pentru omul vinovat.” (Ellen G. White, Mărturii, vol. 5, ed. 2016, p. 401)

Ce ne spune realitatea judecăţii despre nevoia noastră de iertare? Cum te poţi deprinde să le arăţi celor care îţi greşesc harul şi iertarea pe care ţi le oferă Dumnezeu prin Isus?