[Joi] 10 Mai

 

Ce legătură are cu mine?

 

La noi în familie, părinţii erau foarte atenţi în ce priveşte respectarea Sabatului. Vinerea ne grăbeam toţi să terminăm tot ce era de făcut, să ne facem baie şi să avem pregătite hainele pentru Sabat, înainte de apusul soarelui. Tata ne chema pe toţi la altar, chiar când apunea soarele, şi spunea întotdeauna: „Acum este timpul lui Dumnezeu”. La sfârşitul Sabatului, când apunea soarele, ne strângeam din nou, citeam din Biblie şi cântam. După aceea, tata spunea: „Acum e timpul nostru”.

 

Aşa e drept – să-I dăm lui Dumnezeu toată ziua care este a Lui. Pentru treburile noastre avem şase zile (Exodul 20:9 ”Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău.”). Ziua Lui ţine de vineri, de la apusul soarelui, până sâmbătă seara, la apusul soarelui. El spune că Sabatul trebuie serbat de seara până seara următoare ( Leviticul 23:32 ”Aceasta să fie pentru voi o zi de Sabat, o zi de odihnă, şi să vă smeriţi sufletele în ziua aceasta; din seara zilei a noua până în seara următoare, să prăznuiţi Sabatul vostru”). Ce trebuie să înţelegem prin „seară”? Găsim răspunsul la această întrebare în Marcu 1:32 (”Seara, după asfinţitul soarelui, au adus la El pe toţi bolnavii şi îndrăciţii”). Aceasta înseamnă că Dumnezeu socoteşte ziua de Sabat de la apusul soarelui până la următorul apus. Perioada cuprinsă între cele două apusuri este „timpul lui Dumnezeu”.

 

Gândeşte-te la modul în care aştepţi şi sărbătoreşti tu Sabatul! Te regăseşti uneori în postura omului care se plictiseşte în Sabat şi abia aşteaptă să treacă ziua a şaptea pentru a se bucura de „timpul lui”? Dumnezeu nu a intenţionat niciodată ca Sabatul să fie o povară sau o zi de plictiseală. Dimpotrivă, aceasta ar trebui să fie cea mai frumoasă zi a săptămânii. Poate să fie ziua în care să te bucuri de prezenţa familiei tale, de prieteni şi de comuniunea cu Dumnezeu. Ia-ţi timp şi fă o listă cu lucrurile care ar trebui schimbate pentru ca Sabatul să fie o zi de sărbătoare adevărată!