[Duminică] 29 Aprilie

În timp ce parcurgi pasajul de la Caz în studiu şi răspunzi la întrebările de la Fişă de studiu, observă faptul că iubirea şi credinţa în Dumnezeu ale ucenicilor s-au aprofundat tot mai mult până când, în ciuda repercusiunilor brutale, „au plecat dinaintea Sinedriului, bucurându-se că au fost consideraţi vrednici să fie înjosiţi pentru Numele lui Isus” (Faptele 5:41). Ce gânduri şi emoţii generează în tine, astăzi, mărturia lor?

 

Caz în studiu

„Însă marele-preot şi toţi cei ce erau împreună cu el, adică partida saducheilor, s-au sculat plini de invidie, au pus mâinile pe apostoli şi i-au băgat în închisoarea publică. Dar un înger al Domnului a deschis uşile închisorii în timpul nopţii, i-a condus afară şi le-a zis: «Duceţi-vă, staţi în Templu şi spuneţi poporului toate cuvintele vieţii acesteia!»
Auzind aceasta, ei au intrat în Templu dis-de-dimineaţă şi au început să dea învăţătură. Când a sosit marele-preot şi cei ce erau împreună cu el, au convocat Sinedriul, adică toată adunarea bătrânilor fiilor lui Israel, şi au trimis după apostoli la închisoare, ca să fie aduşi. Dar gărzile, când au sosit acolo, nu i-au găsit în închisoare, aşa că s-au întors şi au anunţat spunând:

«Închisoarea am găsit-o încuiată cu toată grija, iar pe gardieni i-am găsit stând la uşi, dar când am deschis, n-am găsit pe nimeni înăuntru!» Când au auzit cuvintele acestea, atât comandantul gărzii Templului, cât şi conducătorii preoţilor au rămas înmărmuriţi din pricina lor şi au început să se întrebe ce se întâmplă.
Cineva însă a venit şi i-a anunţat: «Iată că bărbaţii pe care i-aţi băgat în închisoare stau în Templu şi dau învăţătură poporului!» Atunci comandantul s-a dus împreună cu gărzile şi i-a adus, însă nu cu forţa, pentru că se temeau să nu fie loviţi cu pietre de popor. I-au adus şi i-au pus să stea înaintea Sinedriului. Marele-preot i-a întrebat zicând: «(Nu) v-am poruncit răspicat să nu mai daţi învăţătură în Numele acesta? Dar iată că voi aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră şi vreţi să aruncaţi peste noi vina pentru sângele Acestui Om!» Petru şi ceilalţi apostoli i-au răs- puns: «Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni!»”. (Faptele 5:17-29)

 

Fişă de studiu 

De ce erau conducătorii evrei „plini de invidie”? Se manifestă acest sentiment şi în viaţa ta? Dacă da, cum?

Apostolii au spus că ei trebuie să asculte mai degrabă de Dumnezeu decât de oameni. Strict în acest pasaj, care au fost indicaţiile precise date de Dumnezeu? Care erau indicaţiile primite de la „om”?

Care erau principalele probleme cu care se confruntau apostolii? Cum le-a rezolvat Dumnezeu? Ce îţi spune acest lucru despre Dumnezeu?

Care erau reacţiile apostolilor în situaţiile cu care se confruntau? Reacţionez şi eu în acelaşi fel la problemele care apar în viaţa mea?

Care ar fi un lucru pe care îl pot face diferit de azi înainte, lucru ce îmi va schimba modul în care mă raportez la dificultăţile vieţii?