[Joi] 3 Mai

 

Ce legătură are cu mine?

 

Studiind Biblia, putem descoperi caracterul lui Dumnezeu, reflectat chiar în felul în care a întocmit Legea. În Maleahi 2:6, Legea este numită „Legea adevărului”. Iar Isus spune: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14:6).

 

În Romani 7:12, Pavel spune: „Legea este sfântă”, iar Petru spune: „Cel ce v-a chemat este sfânt” (1 Petru 1:15). În multe locuri, Scriptura spune că Dumnezeu este sfânt.

 

În 1 Timotei 1:8, Pavel spune: „Legea este bună”. David, psalmistul, vorbeşte adesea despre bunătatea lui Dumnezeu şi chiar ne sugerează: „Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul” (Psalmii 34:8).

 

„Dreaptă”, sau „justă”, este un alt cuvânt prin care este descrisă Legea lui Dumnezeu (vezi Romani 7:12). În aceeaşi epistolă, Pavel spune că Dumnezeu este drept când ne iartă păcatele şi ne acordă neprihănirea (sau dreptatea) Sa.

 

Legea poate fi rezumată într-un cuvânt: „iubire” (Galateni 5:14). Şi, aşa cum am văzut zilele trecute, „Dumnezeu este iubire” (1 Ioan 4:16). ”Legea este desăvârşită” (Psalmii 19:7). ”Dumnezeu este desăvârşit” (Matei 5:48).

 

Unii spun că Isus a venit să schimbe Legea sau să o desfiinţeze, dar nici nu poate fi vorba de aşa ceva. Legea este „constituţia” guvernării divine. „Să nu credeţi că am venit să stric Legea”, a spus El, „am venit nu să stric, ci să împlinesc” (Matei 5:17). Altfel spus, El a vrut să ne arate cum putem trăi o viaţă curată, după voia lui Dumnezeu.

 

Dintre cele Zece Porunci, nouă încep cu „Să nu” sau conţin această expresie – poate tocmai pentru ca să ne atragă imediat atenţia să nu greşim, pentru că, în forma sa „pozitivă”, Legea sună aşa: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău… şi pe aproapele tău…” (Matei 22:37-39).