El a plecat și a început să vestească prin Decapole tot ce-i făcuse Isus. Și toți se minunau.
Marcu 5:20
Ascultă ediția audio aici.
Experiența omului posedat ne provoacă să ne întoarcem la lumea reală, locul nostru distorsionat de păcat, o lume artificială și superficială, în care ne ducem viața și existența zi de zi. O lume tributară postcreștinismului, fără principii durabile, fără adevăruri absolute. O lume a rutinei serviciului, școlilor, facturilor, stresului și toate celelalte, bune și mai puțin bune.
Cum putem face noi, adventiștii de ziua a șaptea, o demonstrație a importanței și a beneficiilor aplicării principiilor reformei sănătății?
Când fostul demonizat, aflat acum sub stăpânirea Duhului lui Dumnezeu, a istorisit experiența lui, oamenii de pretutindeni ascultau cu surprindere și uimire. De ce? Pentru că un om vindecat de Isus este mai sănătos decât un om care nu are nevoie de vindecare. Rezultatele lucrării acestui demonizat vindecat de către Domnul Hristos ar trebui să aducă multă încurajare celor care poate și-ar închipui că propria lor capacitate și educație nu sunt suficiente pentru a-i face în stare să dea mărturie eficientă pentru Hristos. Aceia care-L iubesc cu sinceritate pe Hristos și a căror viață a fost transformată de puterea Lui n-au nevoie decât să spună în mod simplu altora tot ce a făcut Domnul pentru ei (vers. 19), și oamenii vor putea fi câștigați la Hristos, la Acela care „suferințele noastre le-a purtat, și durerile noastre le-a luat asupra Lui” (Isaia 53:4).
Ca martori ai lui Hristos, trebuie să spunem ce știm, ce am văzut, auzit și simțit. Putem mărturisi ceea ce știm despre harul lui Hristos. Aceasta este mărturisirea pe care o cere Domnul și din lipsa căreia lumea piere.
„Suntem martori ai lui Dumnezeu în măsura în care descoperim în noi înșine lucrarea unei puteri de sorginte divină. Fiecare individ are o viață deosebită de a tuturor celorlalți și o experiență care diferă în mod radical de a lor. Dumnezeu dorește ca lauda noastră să se înalțe către El, purtând amprenta specifică a personalității noastre” (Divina vindecare, p. 100).
