El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care își dă rodul la vremea lui și ale cărui frunze nu se veștejesc; tot ce începe duce la bun sfârșit.
Psalmii 1:3
Întotdeauna mi-a plăcut natura. În adolescență, îmi amintesc că mă uitam pe geamul mașinii sau al autobuzului la peisajul care trecea pe lângă mine și încercam să păstrez imaginea în minte. Un lucru pe care l-am observat și care încă mă uimește a fost marea varietate de copaci.
Biblia folosește copacii ca pe o lecție fără vârstă. Copacii ne amintesc de planul special al lui Dumnezeu pentru fiecare dintre ei. Suntem cu toții unici, nu suntem doi la fel. Cu toții avem nevoi diferite și creștem cel mai bine în condiții diferite. Cu toate acestea, toți avem potențialul de a crește.
Arborii care primesc apă, lumină și hrană adecvate prosperă și produc fructe. Dumnezeu Se îngrijește de nevoile noastre pentru ca noi să putem crește. El poate să ne asigure din belșug hrana. Partea noastră? Să alegem ca „rădăcinile” noastre să se înmoaie zilnic în „apa vie” a Cuvântului lui Dumnezeu, să absoarbă „Lumina” lumii și să primească hrana care este sursa noastră de putere, Isus Hristos, „Pâinea” vieții.
Pomii ne amintesc, de asemenea, de caracterul lui Dumnezeu și de chemarea noastră. Pomii sunt generoși. Ei dăruiesc și oferă celorlalți în funcție de unicitatea lor. Ei oferă adăpost și umbră ființelor vii, flori insectelor și păsărilor, parfum, sevă și fructe hrănitoare pentru a susține viața și a fi savurate. Pomii sunt un memento vizual al caracterului generos și iubitor al lui Dumnezeu. La fel ca pomii, suntem chemați să trăim o viață generoasă, slujindu-i pe ceilalți și aducând roadele pentru care am fost creați. Fiecare dintre noi are un scop dat de Dumnezeu, care se încadrează perfect în planul Său de mântuire. Isaia descrie aspecte practice ale veștii bune a mântuirii și spune că trebuie să fim „numiți terebinți ai neprihănirii, un sad al Domnului, ca să slujească spre slava Lui” (Isaia 61:3).
Acea persoană, cea care se bucură de Cuvântul lui Dumnezeu și meditează zi și noapte la el, „este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care își dă rodul la vremea lui și ale cărui frunze nu se veștejesc; tot ce începe duce la bun sfârșit” (Psalmii 1:3).
Data viitoare când vedeți un pom, amintiți-vă de caracterul iubitor al lui Dumnezeu și rugați-vă ca Dumnezeu să vă transforme. Fie ca noi toți să aducem roade pentru slava Lui!
