Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția cerurilor!
Matei 5:3
Eram epuizată. Petrecusem o săptămână călătorind dintr-un loc în altul, învățând pastori, profesori, părinți și lucrători umanitari – și acum eram în drum spre casă. Totul fusese încununat de succes, dar rezervele mele de energie erau epuizate și nu mai aveam putere. Am ajuns la aeroport, mi-am lăsat bagajele și m-am dus la controlul pașapoartelor. Apoi mi s-a strigat numele. M-am întors în zona de securitate și mi-am despachetat bagajul pentru a demonstra că nu aveam substanțe ilegale. Împachetasem o valiză în alta pentru călătoria de întoarcere, pentru că dăruisem zeci de cărți gratuit. Îmi luase mult timp să împachetez totul cu grijă în valiza mea dublă, iar acum trebuia să o iau de la capăt.
În cele din urmă, am fost liberă să găsesc ceva de mâncare. Dar tot ce am putut mânca în siguranță au fost câteva măsline. Aveam nevoie să trimit câteva e-mailuri, dar internetul nu funcționa. Frustrată și înfometată, m-am dus în sala de așteptare pentru zborul meu. Eram morocănoasă și iritabilă. Nu mă simțeam în stare să fiu amabilă, sau pașnică, sau răbdătoare, sau orice altceva.
Dintr-odată am auzit cum mi se striga numele la difuzor. M-am panicat. Poate că mă aflam la poarta greșită. M-am îndreptat spre biroul de îmbarcare și am spus, cu o voce foarte supărată:
– Bine, și acum ce s-a întâmplat?
Însoțitoarea de zbor mi-a zâmbit.
– Doamnă Holford, tocmai ați fost trecută la clasa business!
– Oh! Mulțumesc! m-am bâlbâit, stânjenită de iritarea mea.
Câteva minute mai târziu, stăteam în avion, la clasa business, cu un meniu minunat și un pahar de suc proaspăt de portocale. M-am scufundat cu recunoștință în scaunul confortabil. Lacrimi de bucurie mi-au curs când am simțit că dragostea lui Dumnezeu mă învăluie și îmi liniștește inima epuizată. Eram atât de săracă în spirit, și totuși mă simțeam ca și cum aș fi experimentat Împărăția cerurilor.
Dacă citiți Fericirile din Matei 5, veți observa ceva foarte frumos. Binecuvântarea de a fi sărac în duh (versetul 3) și binecuvântarea de a fi suficient de curajos pentru a fi persecutat (versetul 10) sunt una și aceeași – Împărăția cerurilor. Dumnezeu ne acceptă și ne binecuvântează în mod egal, indiferent unde ne aflăm în călătoria noastră de credință, pentru că cel mai mult contează dragostea Sa incredibilă pentru noi.
