Binecuvântează, suflete, pe Domnul și nu uita niciuna din binefacerile Lui!
Psalmii 103:2
Ascultă ediția audio aici.
Raportul Creației din Geneza 1 ne dezvăluie un fapt uimitor: omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu, înzestrat cu o capacitate superioară, și anume aceea de a relaționa cu alți semeni și cu Dumnezeu.
Interacțiunea cu alți oameni poate aduce pace, liniște, bucurie, dezvoltare personală, dar nu poate împlini cele mai profunde năzuințe și nici satisface sufletul pe deplin. Numai conexiunea cu Divinitatea împlinește, îmbogățește, înnobilează și dă sens existenței umane. După această comunicare tânjește chiar Dumnezeu (Cum să te dau…? Cum să te predau…? Mi se zbate inima în Mine și tot lăuntrul Mi se mișcă de milă! Osea 11:8) și tot ea este elementul vital, necesar și suficient pentru spiritul uman („Cum dorește un cerb izvoarele de apă, așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!” – Psalmii 42:1).
Textul de azi ne prezintă un nivel mai înalt de relaționare: Dumnezeu este recunoscut ca fiind sursa tuturor binefacerilor. Centrarea pe Domnul și o dependență voluntară de El înlătură vulnerabilitatea din viața omului, riscul de „a uita” binefacerile Sale.
Un caz deosebit semnalat în neuropsihologie, în 1957, este cel al „omului fără amintiri”. Henry Molaison a suferit de o formă gravă de epilepsie, care i-a transformat viața într-un calvar. A fost necesară o intervenție chirurgicală în urma căreia nu a mai fost capabil să-și formeze noi amintiri. Nu a mai recunoscut medicii care l-au operat, nici drumul până la baie, nu mai știa ce a mâncat la ultima masă sau ce a citit. Era blocat în timp… Teribil lucru…
Dar ce zici de boala Alzheimer? Afecțiune cronică a creierului, care distruge memoria, erodează abilitățile intelectuale, ducând la uitare, dezorientare și, în timp, la imposibilitatea desfășurării activităților zilnice.
În același fel, nemulțumirea, lipsa recunoștinței, indiferența față de relația cu Dumnezeu, uitarea modului în care Domnul a intervenit și ne-a binecuvântat duc la atotsuficiență și Alzheimer spiritual. Recunoștința și mulțumirea sunt esențiale, înnoitoare, revigorante și dau viață relației cu Dumnezeu.
