[miercuri, 31 ianuarie] A dispărut pentru totdeauna făgăduinţa Lui?

 

 

5. Citește Psalmul 77. Prin ce experiență trece autorul?

 

Psalmul 77

„1 Strig cu glasul meu către Dumnezeu, strig cu glasul meu către Dumnezeu, şi El mă va asculta.
2 În ziua necazului meu, caut pe Domnul; noaptea, mâinile îmi stau întinse fără curmare; sufletul meu nu vrea nicio mângâiere.
3 Mi-aduc aminte de Dumnezeu şi gem; mă gândesc adânc în mine şi mi se mâhneşte duhul.
4 Tu îmi ţii pleoapele deschise şi, de mult ce mă frământ, nu pot vorbi.
5 Mă gândesc la zilele de demult, la anii de odinioară.
6 Mă gândesc la cântările mele noaptea, cuget adânc înăuntrul inimii mele, îmi cade duhul pe gânduri şi zic:
7 „Va lepăda Domnul pentru totdeauna? Şi nu va mai fi El binevoitor?
8 S-a isprăvit bunătatea Lui pe vecie? S-a dus făgăduinţa Lui pentru totdeauna?
9 A uitat Dumnezeu să aibă milă? Şi-a tras El, în mânia Lui, înapoi îndurarea?”
10 Atunci îmi zic: „Ceea ce mă face să sufăr este că dreapta Celui Preaînalt nu mai este aceeaşi”…
11 Dar tot voi lăuda lucrările Domnului, căci îmi aduc aminte de minunile Tale de odinioară;
12 da, mă voi gândi la toate lucrările Tale şi voi lua aminte la toate isprăvile Tale.
13 Dumnezeule, căile Tale sunt sfinte! Care Dumnezeu este mare ca Dumnezeul nostru?
14 Tu eşti Dumnezeul care faci minuni; Tu Ţi-ai arătat puterea printre popoare.
15 Prin braţul Tău, Tu ai izbăvit pe poporul Tău, pe fiii lui Iacov şi ai lui Iosif.
16 Când Te-au văzut apele, Dumnezeule, când Te-au văzut apele, s-au cutremurat şi adâncurile s-au mişcat.
17 Norii au turnat apă cu găleata, tunetul a răsunat în nori, şi săgeţile Tale au zburat în toate părţile.
18 Tunetul Tău a izbucnit în vârtej de vânt, fulgerele au luminat lumea: pământul s-a mişcat şi s-a cutremurat.
19 Ţi-ai croit un drum prin mare, o cărare prin apele cele mari şi nu Ţi s-au mai cunoscut urmele.
20 Ai povăţuit pe poporul Tău ca pe o turmă, prin mâna lui Moise şi Aaron”.

 

Psalmul 77 începe cu o cerere de ajutor adresată lui Dumnezeu, plină de lamentații și de amintiri dureroase (77:1-6). Întreaga ființă a psalmistului se întoarce cu jale către Dumnezeu. Psalmistul refuză să se lase mângâiat de orice alinare în afară de cea care vine de la Dumnezeu. Însă amintirea lui Dumnezeu pare să îi intensifice angoasa. „Mi-aduc aminte de Dumnezeu și gem” (77:3). Cuvântul ebraic hamah, „gem”, redă adeseori vuietul apelor învolburate (46:3). În mod asemănător, întreaga ființă a psalmistului se află într-o stare de neliniște intensă.

 

Cum poate amintirea lui Dumnezeu să producă sentimente de durere atât de profunde? O serie de întrebări tulburătoare trădează cauza neliniștii (77:7-9): S-a schimbat Dumnezeu? Poate Dumnezeu să Își trădeze legământul?

 

Contrastul izbitor între actele salvatoare ale lui Dumnezeu din trecut și aparenta Lui absență din prezent face ca psalmistul să se simtă abandonat de El. Dacă Dumnezeu S-a schimbat, atunci psalmistul nu are nicio speranță – o concluzie pe care se luptă să o respingă.

 

Între timp, psalmistul nu poate să doarmă, pentru că Domnul îl ține treaz (77:4). Lucrul acesta amintește de alte personaje biblice a căror insomnie a fost folosită providențial de Dumnezeu pentru împlinirea planurilor Sale (Geneza 41:1-8; Estera 6:1; Daniel 2:1-3). Nopțile lungi nedormite îl fac pe psalmist să se gândească la actele de izbăvire ale Domnului din trecut și să ia o nouă decizie (Psalmii 77:5,10).

 

Asigurarea pe care psalmistul o primește de la Dumnezeu constă nu în explicații cu privire la situația lui personală, ci într-o confirmare a credincioșiei și loialității lui Dumnezeu (la fel ca în cazul lui Iov). Psalmistul este încurajat să Îi slujească Domnului cu credință, știind că El este același Dumnezeu care a făcut minuni în trecutul lui Israel (77:11-18). Psalmistul conștientizează, de asemenea, că „nu [I] s-au mai cunoscut urmele” Domnului (77:19), adică recunoaște îndrumarea divină chiar și în situații în care prezența Lui nu este evidentă pentru ochii  omenești. Psalmistul își dă seama că Domnul este în același timp descoperit și ascuns, așa că aduce laudă căilor tainice și suverane ale  Domnului.

 

Gândește-te la situații în care Dumnezeu a lucrat în viața ta. Cum te poate ajuta acest adevăr să faci față lucrurilor cu care te confrunți în prezent?

 

 

Post-ul [miercuri, 31 ianuarie] A dispărut pentru totdeauna făgăduinţa Lui? apare prima dată în Studiu Biblic.