[Duminică] Credincioşi în cele mai mici lucruri
Domnul Isus a spus: „Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios şi în cele mari şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept şi în cele mari” (Luca 16:10). Problema nu este că lucrurile cele mai mici ar fi importante în ele însele, pentru că nu sunt; de aceea se cheamă „cele mai mici”. După cum ştim, fie din proprie experienţă, fie din exemplul altora (fie din ambele), problema este că primul compromis conduce la un al doilea compromis şi apoi la al treilea şi tot aşa, până când se ajunge la compromis „şi în cele mari”.
Cu acest gând în minte, să trecem la studiul experienţelor lui Daniel şi ale prietenilor lui, robi în Babilon, aşa cum sunt prezentate în capitolul 1.
1. Ce ne spune poziţia adoptată de Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria despre rolul pe care ar fi trebuit să-l aibă poporul Israel în lume?
Daniel 1:8,11-15
8. Daniel s-a hotărât să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului şi cu vinul pe care-l bea împăratul şi a rugat pe căpetenia famenilor dregători să nu-l silească să se spurce.
11. Atunci Daniel a zis îngrijitorului căruia îi încredinţase căpetenia famenilor privegherea asupra lui Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria:
12. „Încearcă pe robii tăi zece zile şi să ni se dea de mâncat zarzavaturi şi apă de băut;
13. să te uiţi apoi la faţa noastră şi la a celorlalţi tineri care mănâncă din bucatele împăratului şi să faci cu robii tăi după cele ce vei vedea!”
14. El i-a ascultat în privinţa aceasta şi i-a încercat zece zile.
15. După cele zece zile, ei erau mai bine la faţă şi mai graşi decât toţi tinerii care mâncau din bucatele împăratului.Deuteronomul 4:6-8
6. Să le păziţi şi să le împliniţi; căci aceasta va fi înţelepciunea şi priceperea voastră înaintea popoarelor care vor auzi vorbindu-se de toate aceste legi şi vor zice: „Acest neam mare este un popor cu totul înţelept şi priceput!”
7. Care este, în adevăr, neamul acela aşa de mare încât să fi avut pe dumnezeii lui aşa de aproape cum avem noi pe Domnul Dumnezeul nostru, ori de câte ori Îl chemăm?
8. Şi care este neamul acela aşa de mare încât să aibă legi şi porunci aşa de drepte, cum este toată Legea aceasta pe care v-o pun astăzi înainte?Zaharia 8:23
Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „În zilele acelea, zece oameni din toate limbile neamurilor vor apuca pe un iudeu de poala hainei şi-i vor zice: „Vrem să mergem cu voi; căci am auzit că Dumnezeu este cu voi!”
Textul nu asociază în mod direct alimentaţia lor cu faptul că erau „de zece ori mai destoinici” în „înţelepciune şi pricepere” (Daniel 1:20) decât toţi ceilalţi, dar legătura există totuşi în pasaj. În capitol se mai spune şi că Dumnezeu le-a dat înţelepciune şi pricepere. Altfel spus, Dumnezeu a putut să lucreze prin ei fiindcă ei I-au fost credincioşi când au refuzat să mănânce hrana necurată din Babilon. Ei au ascultat şi El le-a binecuvântat ascultarea. N-ar fi putut Dumnezeu să lucreze la fel prin poporul Israel din vechime, dacă el ar fi fost credincios legământului cu tot atâta zel ca aceşti patru tineri? Desigur că ar fi putut. Şi va lucra la fel prin noi, cei care trăim în zilele finale, dacă Îi suntem credincioşi.
Ca biserică, am primit multă lumină şi mult adevăr şi este necesar să ne întrebăm: Am fost noi credincioşi şi ascultători? În acelaşi timp, cum putem lua poziţie individual ca să fim martori puternici pentru Dumnezeu?
