[vineri, 17 februarie] Nu din întâmplare: caii

Cei 60 de milioane de cai estimaţi a fi pe întreg mapamondul au copita dintr-o singură bucată (nedespicată); şi, nu din întâmplare, ei au cei mai mari ochi dintre toate mamiferele terestre. Aria vederii lor este de 350° fără să-și mişte capul.

Doar două zone nu pot vedea: cea din faţa lor şi cea din spatele lor. De aceea, dacă animalul face o mică mişcare cu capul, poate vedea tot ce este în jurul lui. Motivul pentru care calul are o vizibilitate aşa de mare este acela că Designerul i-a plasat ochii pe cele două laturi ale capului. Creatorul ştia de ce l-a făcut aşa, pentru că, fiind un animal prădat, calul trebuie să fie mereu în gardă cu privire la prezenţa prădătorilor din jurul său şi să fie gata de fugă cât ai clipi din ochi.

În plus, pentru a simţi pericolul, nu din întâmplare, calul îşi poate roti urechile la 180°, ca să fie complet conştient de sunetele suspecte. Nu din întâmplare, calul este echipat pentru alergare – în viteză, dacă este necesar – pentru că este principalul său mod de apărare, în cazul unui pericol real.

Calul are un bun simţ al echilibrului care, la fel, nu este din întâmplare, deoarece este necesar pentru a scăpa de primejdie. Datorită câtorva factori care includ un înalt grad de percepţie, prin care el ştie locaţia fiecărei părţi a corpului său (fenomen numit propriocepţie), calul ştie unde se află membrele sale în orice moment. În plus, copitele sale îi furnizează un simţ tactil, fiind sensibil la solul pe care calcă. Nu din întâmplare, copitele sunt făcute din acelaşi material cu unghiile de la mâinile şi de la picioarele noastre, permiţând calului să „simtă” cu precizie ceea ce este dedesubt. Astfel, calul este „stăpân” pe solul de sub picioarele lui, de oricare tip ar fi acesta.

Născut cu aceste abilităţi, un mânz nou-născut este imediat pe picioarele lui. Începe să meargă menţinându-şi echilibrul, iar într-o oră de la naştere, deja aleargă. Nu din întâmplare, în special în sălbăticie, iapa naşte noaptea, căci binevoitorul Creator a gândit ca mama şi puiul să fie cât mai în siguranţă în orele cele mai vulnerabile, la adăpostul întunericului.

Când au nevoie de odihnă, caii stau în picioare, cu membrele întinse într-o poziţie specială, lucru realizabil printr-un sistem de tendoane în jurul osului piciorului şi al încheieturilor, proiectat nu din întâmplare de Creator. Totuşi, cercetătorii au descoperit că un cal trebuie să se așeze pentru câteva ore, la câteva zile o dată, pentru a avea somnul cel mai profund. Este interesant că un cal izolat, singur, nu doarme bine. Are instinctul de a fi atent la pericole şi nu se va întinde pe jos decât dacă sunt şi alţi cai lângă el. Aşa stând lucrurile, dacă un cal este singur, în cele din urmă se va prăbuşi extenuat.

Totuşi, dacă un cal dezvoltă o legătură puternică cu un om, nu numai că se va odihni cu simţământul că este protejat de stăpân, dar va reflecta şi dispoziţia stăpânului său. Ce binecuvântare poate fi un om pentru aceste frumoase animale! Şi cât de recunoscători Îi suntem şi noi lui Dumnezeu, care veghează mereu peste noi şi ne asigură şi nouă seninătatea în tot ce ni se întâmplă.