[Duminică] 1 Aprilie

 

Iată părerea mea

 

Înainte de fiecare concert, există un scurt moment de „încălzire”, când fiecare instrument se acordează şi se încearcă vreo câteva măsuri. Pentru câteva clipe este o dezordine generală: se aud mârâielile unui corn, câteva note la o trompetă, trilurile flautelor, bubuiturile tobelor. Dar, când apare dirijorul, se face imediat linişte. Toţi îşi aţintesc privirile la el, aşteptându-l să-şi ia locul, la pupitru, şi bagheta. Orice zgomot încetează, iar când ridică mâna, începe muzica. Totul capătă sens, fiecare instrument îşi cântă partea, ţinând ritmul şi contribuind la armonie. Dirijorul nu cere să se cânte la acelaşi instrument. El trebuie să coordoneze, astfel ca fiecare să intre la momentul potrivit, cum cere partitura, şi efectul general să fie armonios şi plăcut. O orchestră mare sună bine.

 

Şi în biserică, unitatea înseamnă acelaşi lucru. Am putea spune că Duhul Sfânt are acelaşi rol pe care îl are dirijorul unei orchestre. Pavel spune: „Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh” (1 Corinteni 12:4). Duhul Sfânt este Cel care aduce unitatea bisericii, dând daruri credincioşilor, folosindu-l pe fiecare în locul cel mai potrivit şi ajutându-l să intervină la momentul potrivit.

 

În ce fel pot să mă las călăuzit de Duhul Sfânt?