[duminică, 1 ianuarie]

SECŢIUNEA II

Ai fost vreodată comparat într-un mod nefavorabil ţie cu un frate sau cu o soră mai tânără? Poate el era mai priceput la citire sau ea era mai isteaţă la matematică decât tine. Aceste comparaţii sunt greu de suportat, nu-i aşa?

Puneţi-vă în locul ucenicilor. Erau acolo când Isus a zis despre sutaş că nu a mai văzut o asemenea credinţă „în Israel”. Iar ucenicii erau toţi „din Israel”. Mai târziu, în acelaşi capitol, Isus le-a zis că au puţină credinţă (Matei 8:26).

Ucenicii erau acolo şi când Isus i-a zis femeii că are o credinţă mare (vezi Matei 15:28). Iar în Matei 14 şi 16, Isus le spune atât lui Petru, cât şi celorlalţi ucenici că au puţină credinţă.

Gândiţi-vă: Dumnezeu ne-ar putea folosi pentru a face o lucrare mare pentru El. Am putea predica sau am putea face altceva chiar mai important, cum ar fi predarea unui studiu biblic. Am putea face parte dintr-o grupă mică de lucrători activi, aşa cum şi Petru făcea parte din grupa celor doisprezece. Ar putea fi şi credinţa noastră la fel de mică precum cea a lui Petru?

Petru se afla în barcă atunci când L-a văzut pe Isus venind spre el pe ape. Petru a cerut să fie chemat de Isus să meargă şi el pe ape. Şi i-a fost acordată această şansă: a mers pe ape! Mulţi ar zice: „Iată ce credinţă mare!” Dar să citim restul povestirii din Biblie:

Matei 14:30,31
„Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut şi, fiindcă începea să se afunde, a strigat: «Doamne, scapă-mă!» Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat şi i-a zis: «Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?»”

Puţina credinţă a lui Petru a fost suficientă ca el să se poată bizui pe puterea lui Isus. Dar a fost uşor de abătut atunci când a avut de înfruntat probleme.

Şi odată abătută, ea a uitat de prezenţa lui Isus până când a ajuns într-un grav pericol. Puţina credinţă este o experienţă cu urcuşuri şi coborâşuri. Ne ajută să mergem pe ape numai uneori. Spre deosebire de credinţa femeii canaanite, puţina credinţă nu reuşeşte să persevereze atunci când apar circumstanţe descurajante.

Amintiţi-vă cum părea că Isus aproape o alungă pe femeie, şi totuşi ea a rămas acolo pentru a primi ajutor. Nu este acesta un exemplu grandios de credinţă mare?

Apoi, după puţin timp, ucenicii uită să cumpere pâine pentru drum. Când Isus îi avertizează să se păzească de „aluatul fariseilor”, ei deodată îşi amintesc că au uitat să facă rost de pâine.

Această aducere-aminte i-a costat însă. Gândindu-se la greşeala şi la foamea lor, uitând de puterea şi de prezenţa lui Isus, ei nu au priceput înţelesul cuvintelor Sale. Aşa este puţina credinţă. Nu pricepe lucrurile spirituale pentru că este abătută de lucrurile mărunte – cum ar fi hrana vremelnică.

Matei 16:8,9
„Isus, care cunoştea lucrul acesta, le-a zis: «Puţin credincioşilor, pentru ce vă gândiţi că n-aţi luat pâini? Tot nu înţelegeţi? Şi nici nu vă mai aduceţi aminte de cele cinci pâini pentru cei cinci mii de oameni şi câte coşuri aţi ridicat?»”

Deci Dumnezeu Se aşteaptă să ne amintim de minunile făcute de El în trecut pentru noi. Se aşteaptă să ne concentrăm pe lecţiile spirituale. De aceea El doreşte ca ucenicii să aibă o credinţă mai mare. Şi de aceea avem şi noi nevoie de ea.