Astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.
Luca 2:11
În acel an mă întorsese acasă devreme. „Nu uita să vii înapoi vineri, pentru concertul de Crăciun”, îmi spusese cu hotărâre în glas mama. „Va fi foarte bine!” Ochii îi scânteiau, ca și când aș fi fost acea prietenă pe care o aștepta de mulți ani. La nouăzeci și doi de ani, era încă frumoasă, putea să cânte și să fluiere, fiind o membră activă a bisericii, pe care o frecventa din 1942. Un lucru este sigur, iubește viața! Era vineri, ajunul Crăciunului. Mergeam repede! Trebuie să mă grăbesc!
La căminul pentru bătrâni, concertul de Crăciun urma să înceapă curând. Am văzut-o pe mama și alte persoane, bărbați și femei, pe care îi știam, purtând niște costume frumoase în roșu și verde. Doamnele aveau cercei colorați la urechi, flori în părul lor colorat și un ruj roșu aprins pe buze. Toți arborau zâmbete largi. Mă așteptam să văd mulți membri de familiei ai acestor bravi soldați. La urma urmei, era concertul de Crăciun! Dar nu a venit nimeni. Concertul a început. O singură doamnă a cântat colinde acompaniată de CD-player. Unde se putea, doamnele cântau alături de ea. Mama s-a întors spre mine și m-a întrebat încântată: „Nu-i așa că e frumos?” Am răspuns „da” și m-am gândit: Așa este! Eu sunt responsabilă cu muzica în biserica mea. Concertul nostru de Crăciun implică un sistem audio-video de 100 000 dolari, un cântăreț de operă care cântă Mesia de Händel, un trompetist, un cor mare și mulți participanți!
„Esta, mi-ai spus că fiica ta va fi prezentă”, a spus doamna. „Ce ar fi să cântați voi următorul cântec.” Mama radia. Așa că eu la sopran și mama la alto am început să cântăm „Noapte de vis”. Nu mi-am putut opri lacrimile când mama mi-a ținut mâinile strâns în mâinile ei. M-am uitat la cei șase participați, care se străduiau să-și aducă aminte cuvintele pe care le știau altădată atât de bine. Apoi am realizat că acesta a fost cu adevărat „concertul de Crăciun”. Am cântat încet, am cântat, mânată de un simțământ de recunoștință și mulțumire pentru mama și pentru acele persoane minunate. Mi-am adus aminte de nașterea Domnului și Mântuitorului meu, Isus Hristos, și de cei care au fost de față: doi oameni și câteva animale. Când ne-am întors în camera ei, mama mi-a șoptit: „Ți-am spus că o să-ți placă.”
I-am șoptit și eu: „Da, mama, a fost cel mai bun concert de Crăciun!” Am sărutat-o și am îmbrățișat-o lung pentru zilele care au trecut și pentru cele care aveau să vină. [Doamna Esta Pearl Saunders Thomas a murit pe 20 august 2015.]
