Toată autoritatea Mi-a fost dată în cer și pe pământ. Prin urmare, duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile.
Matei 28:18,19, NTR
Văzuseră mormântul gol și fugiseră să le spună ucenicilor că Isus trăiește. Era prea frumos ca să fie adevărat, și au înțeles îndoielile ucenicilor. Sau poate nu. În orice caz, totul era confuz și mai presus de orice închipuire. Emoțiile lor umpleau locul.
Femeilor care Îl urmaseră pe Isus le-a fost acordat privilegiul unic de a fi martore oculare ale slavei lui Dumnezeu la intrarea în mormântul gol. Cu treizeci și trei de ani în urmă, niște păstori umili primiseră privilegiul unic să vadă și să audă vestea și muzica fără egal care anunțau nașterea Domnului Isus. Femei și păstori – două categorii de oameni care nu erau considerate prea importante în acea vreme. Dar ei merseseră și împărtășiseră vestea tuturor celor care voiseră să o asculte.
Acum, ucenicii și cei care erau cu ei, urmând porunca Domnului, au mers în Galileea (Matei 28:10) pentru a se întâlni cu mulți alți credincioși și apoi chiar cu Domnul Isus, Cel înviat din morți. Dealurile erau pline de pace, iar drumul, de neuitat. Apoi, când toți erau laolaltă, a apărut Isus:
„Mi-a fost dată toată puterea și toată autoritatea în cer și pe pământ. De aceea, mergeți!” Pe când mergeam odată pe acele dealuri, m-am întrebat cum s-au simțit ucenicii – femei și bărbați – când au auzit cuvintele pline de putere și porunca Domnului. Am încercat să mă imaginez acolo, ascultând cuvintele Lui. De fiecare dată când citesc această relatare, aceste amintiri îmi revin în minte.
Puterea și autoritatea Domnului Isus rezolvă întotdeauna lucrurile în viața mea, în așa fel încât eu să pot merge și spune, fără teamă, ce a făcut și face El pentru mine. Lucruri mari. Lucruri mici. Doar toate, lucruri importante, pentru că El este parte a acestei istorii.
Le admir pe acele femei care L-au urmat pe Isus și au ascultat de El. Tot la fel, îi admir pe păstorii de pe dealurile Betleemului. Poate că și ceilalți îi priveau de sus, dar ei au mers și au spus ce aveau de spus. Poate gândim uneori că nu suntem suficient de buni, sau că nu suntem suficient de educați, sau că nu suntem suficient de puternici din punct de vedere emoțional și că, oricum, ce facem noi nu prea contează. Ce ar fi dacă, atunci când ne îndoim sau ne temem, ne-am aduce aminte de femei și de păstori?
La mine funcționează, alături de cuvintele pe care le-a spus Domnul Isus pe acel deal liniștit din Galileea: „Draga mea fiică, toată puterea și toată autoritatea sunt ale Mele. De aceea du-te astăzi, împărtășește-ți experiența și fii o binecuvântare!”