Da, Te-am văzut în Lăcașul Tău cel sfânt și am privit la tăria și la slava Ta.
Psalmii 63:2, NTR
Am crezut, uneori, că sunt o mamă foarte responsabilă, neștiind că responsabilitatea tatălui era și a mea, atunci când am fost nevoită să acopăr lipsurile ca să cresc copii echilibrați din toate punctele de vedere. Observ lucrul acesta, pentru că petrec mai mult timp cu copiii noștri decât poate să petreacă tatăl lor. Istoria biblică a lui I-Cabod este o provocare pentru mine. Realizez că viața este efemeră și că ar trebui tratată cu rugăciune. Slava lui Dumnezeu poate să se ducă, dacă eu nu sunt atentă la alegerile mele ca părinte sau la alte alegeri.
O femeie însărcinată fără nume din Biblie era căsătorită cu Fineas, unul dintre fiii corupți ai lui Eli, preotul cortului din Silo, care adăpostea chivotul legământului. Singura mustrare a lui Eli către fiii săi răi se pare că a fost una destul de blândă (vezi 1 Samuel 2:22-25). Din păcate, fiii lui nu au luat seama la avertizările tatălui și nici nu i-au urmat sfatul. Când Israel a fost înfrânt într-o luptă cu filistenii, bătrânii lui Israel au cerut să fie adus chivotul de la cortul din Silo pe câmpul de luptă, sperând ca prezenta acestuia să le aducă biruință. Soția lui Fineas a aflat că soțul ei și cumnatul ei, Hofni, plecaseră împreună cu chivotul. Se pare că știa că această acțiune nu respecta porunca lui Dumnezeu. Ei trebuiau să manifeste venerație față de chivot, dar mai ales față de prezența lui Dumnezeu, pentru că El ședea „între heruvimii” de pe chivot (1 Samuel 4:4). Curând după aceea, femeia aceasta a aflat că Israel suferise o înfrângere categorică în fața dușmanului. Și mai mult decât atât, chivotul legământului fusese capturat și Fineas, soțul ei, fusese omorât. În plus, atunci când bătrânul Eli, care aștepta la Silo, a aflat de moartea fiilor și mai ales de capturarea chivotului Domnului, a căzut pe spate, și-a frânt gâtul și a murit.
Auzind vestea atât de multor pierderi – începând cu luarea chivotului – soția lui Fineas, pentru că „sta să nască, s-a încovoiat şi a născut, căci au apucat-o durerile naşterii” (vers. 19). A născut un băiat, căruia nu i-a dat numele tatălui, ci l-a numit I-Cabod, spunând: „S-a dus slava din Israel, căci chivotul lui Dumnezeu este luat” (vers. 22).
Fie ca noi, mai ales dacă suntem părinți, să ne trăim viața cu aceeași venerație pentru Dumnezeu cu care a trăit mama lui I-Cabod și, prin credință, să stăm mereu în prezența slavei Sale.
