[duminică, 13 noiembrie] Speranță dincolo de această viață
Istoricul antic grec Herodot (sec. V î.Hr.) a scris despre un trib care, la nașterea unui copil, iniția o perioadă de doliu ca anticipare a suferinței pe care copilul avea să o îndure dacă ar fi trăit până la vârsta adultă. Oricât de ciudat ni s-ar părea, acest ritual are o logică. Viața poate fi destul de dură, da, chiar dacă ne încredem în Dumnezeu și în speranța veșniciei. Imaginează-ți însă cât de greu trebuie să le fie acelora care nu au nicio speranță dincolo de scurta și prea adesea tumultuoasa existență de aici. Mulți scriitori seculari s-au exprimat în legătură cu lipsa de sens a existenței umane, deoarece nu doar că murim cu toții, dar și trăim cu conștientizarea că vom muri într-o zi. Și această conștientizare este ceea ce face ca viața, care de multe ori este grea și plină de durere în sine, să pară lipsită de orice valoare. Un gânditor s-a referit la oameni ca la nimic altceva decât „o bucată de carne care se strică pe niște oase care se descompun”. Destul de macabru spus, dar, din nou, greu de contrazis logic.
Desigur, spre deosebire de toate acestea, avem promisiunea biblică a vieții veșnice în Isus. Și aceasta este cheia: avem această speranță în Isus și în ceea ce moartea și învierea Lui ne oferă. Altfel, ce speranță am avea?
1. Ce spune Pavel în 1 Corinteni 15:12-19 despre legătura strânsă dintre învierea lui Isus și speranța învierii noastre?
1 Corinteni 15:12-19
„12 Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morţilor? 13 Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat. 14 Şi dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică şi zadarnică este şi credinţa voastră. 15 Ba încă noi suntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu, fiindcă am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, când nu L-a înviat, dacă este adevărat că morţii nu învie. 16 Căci, dacă nu învie morţii, nici Hristos n-a înviat. 17 Şi dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zadarnică, voi sunteţi încă în păcatele voastre 18 şi, prin urmare, şi cei ce au adormit în Hristos sunt pierduţi. 19 Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!”
Pavel este clar: învierea noastră este inseparabil legată de învierea lui Isus. Dacă nu vom învia înseamnă că Hristos n-a înviat și, dacă Hristos n-a înviat, atunci… Atunci ce? „Credința voastră este zadarnică, voi sunteți încă în păcatele voastre.” Cu alte cuvinte, când vom muri, așa vom rămâne, și încă pentru totdeauna. Deci totul ar fi lipsit de sens. Cuvintele lui Pavel din 1 Corinteni 15:32 pot fi înțelese în mai multe feluri, dar în niciun caz el nu spune că, „dacă nu înviază morții”, „să mâncăm și să bem, căci mâine vom muri”.
Dacă existența noastră actuală s-ar rezuma la o protoplasmă pe bază de carbon și nu am avea la dispoziție decât cei „șaptezeci de ani” (Psalmii 90:10), am fi într-o mare încurcătură. Nu e de mirare că Ellen G. White a spus: „Cerul merită totul pentru noi și, dacă pierdem cerul, pierdem totul” (Fii și fiice ale lui Dumnezeu, p. 349).
Gândește-te cât de valoroase sunt speranța și credința noastră. De ce trebuie să facem tot ce putem, prin harul lui Dumnezeu, ca să le păstrăm?
Post-ul [duminică, 13 noiembrie] Speranță dincolo de această viață apare prima dată în Studiu Biblic.
