Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.”
Matei 18:22
Cel mai măreț act de iertare făcut vreodată a fost atunci când Domnul Isus a murit pe cruce pentru a ne mântui din păcatele noastre și pentru a ne da viața veșnică. Iertarea este legată cu adevărat de Isus. Pentru ca El să ne ierte, noi trebuie să ne mărturisim greșelile unii altora, să iertăm și să Îi cerem iertare a lui Dumnezeu. Biblia ne spune: „Mâniaţi-vă, şi nu păcătuiţi. Să n-apună soarele peste mânia voastră” (Efeseni 4:26). Mulți oameni merg în mormânt păstrând în inimă resentimente. Dar, dacă i-am întreba de ce sunt atât de supărați, nu ne-ar putea spune. Unii oameni sunt supărați din obișnuință, fără niciun motiv.
Iertarea este o pastilă greu de înghițit. Unii spun că nu au vorbit de ani de zile cu membri ai familiei sau cu prieteni. Eu spun: „Treceți peste asta și mergeți mai departe!” Nu putem să avem o relație adevărată cu Dumnezeu sau unul cu altul, dacă vom continua să nutrim răutate, amărăciune și ură în inimă. În felul acesta, Dumnezeu nu poate să ne vindece sau să ne ierte. În plus, nu suntem îndreptățiți să-i judecăm pe alții.
Au fost multe întâmplări în viața mea pentru care a trebui să mă rog și să-I cer lui Dumnezeu iertare și vindecare. De fiecare dată când mă întâlneam cu o anumită persoană care mă acuzase pe nedrept, schimbam direcția ca să o pot evita. O ocazie a fost aceea când a trebuit să împart bunurile mamei cu frații mei. Sora mea știa cum ar fi dorit mama să fie împărțite, după moarte, bunurile și proprietățile ei între noi. Totuşi, pentru că avea acces la lucrurile mamei mele, ea, ajutată de avocatul ei, ne-a luat toate drepturile de moștenitor. La început m-am înfuriat, eram supărată și rănită, însă, după ce am vorbit cu Dumnezeu în rugăciune, am început să caut iertarea Lui pentru mine și pentru ea. Știu că într-o zi va trebui să răspundă înaintea lui Dumnezeu pentru acțiunile ei. Eu însă nu vreau să duc această povară pentru tot restul vieții. Dacă nu i-aș fi cerut să mă ajute să iert, Dumnezeu nu ar fi putut să mă ierte.
Unul dintre actele cele mai mari de iertare la care am fost martoră a fost în 2019, în timpul procesului unei foste polițiste, care își omorâse vecinul, împușcându-l. La sfârșitul procesului, fratele victimei a cerut permisiunea să spună ceva. El i-a spus femeii acuzate că o iartă pentru că i-a ucis fratele. El i-a oferit îmbrățișări, dar și harul care vine prin Hristos. A făcut ce dorește Domnul să facem și noi. Au fost unii care au criticat gestul lui, însă sunt sigură că acest gest i-a adus femeii pace și mulțumire, ceea ce și noi primim de la Dumnezeu. „Iertați și vi se va ierta” (Luca 6:37).
