[sâmbătă, 29 octombrie] O profeție despre muzică

SECȚIUNEA I

Pavel era îngrijorat că aceia care auzeau și acceptau Evanghelia se vor îndepărta de ea. El i-a avertizat în mod repetat în cartea Evrei. „De aceea, cu atât mai mult trebuie să ne ținem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtați de ele” (Evrei 2:1).

„Luați seama dar, fraților, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea și necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu. Ci îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, câtă vreme se zice: «Astăzi», pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înșelăciunea păcatului. Căci ne-am făcut părtași ai lui Hristos dacă păstrăm până la sfârșit încrederea nezguduită de la început” (Evrei 3:12-14).

Această învățătură este deosebit de importantă pentru noi astăzi, deoarece la sfârșitul timpului, Satana are un plan de a-i înșela pe adventiștii de ziua a șaptea conștiincioși. Dumnezeu i-a dat o viziune importantă despre acest plan lui Ellen White la începutul secolului al XX-lea. Ea locuia în Australia la acea vreme, dar, ca rezultat al viziunii și după multe rugăciuni, a simțit că trebuie să se întoarcă în Statele Unite pentru a face față unei crize, în toamna anului A venit exact la timp.

În timp ce se afla pe o navă maritimă, Stephen Haskell, unul dintre pionierii adventiști, a participat la o întâlnire de tabără în Muncie, Indiana, ca speaker și reprezentant al Conferinței Generale. El și soția sa i-au scris lui Ellen White despre experiența lor. Ceea ce au văzut petrecându-se la această întâlnire de tabără i-a alarmat.

Întâlnirile erau conduse de un evanghelist care participase la întâlniri penticostale și fusese impresionat de entuziasmul celor care se închinau. Acest evanghelist a copiat stilul de închinare al penticostalilor, cu accentul pus pe experiența emoțională. Instrumentele muzicale jucau un rol important în închinare, apelându-se la o tobă proeminentă și un bas cu coarde – aceeași formulă utilizată în aproape toate genurile contemporane de muzică ce sunt caracterizate de ritmuri vibrante.

Haskell a scris despre pericolul în care erau oamenii sinceri de a fi induși în eroare la aceste întâlniri. El a observat impactul stilului muzical. „O mare putere însoțea mișcarea.” Ea îi putea captiva chiar și pe oamenii conștiincioși care ascultau „din cauza muzicii implicate în ceremonie. Ei au o orgă, un violoncel, trei viori, două flaute, trei tamburine, trei trompete și o tobă mare cu bas” (Ellen G. White, „The Early Elmshaven Years”, p. 102).

Muzica era intensă și zgomotoasă și era dificil să auzi ce anume se cânta. Bineînțeles, toate acestea se întâmplau înainte de existența microfoanelor, a amplificatoarelor și a boxelor care, în ziua de azi, pot crește volumul la un nivel și mai ridicat.

Scrisoarea lui Haskell a îngrijorat-o pe Ellen White, deoarece această relatare suna similar cu ceea ce văzuse în viziunea primită în luna ianuarie. De asemenea, părea asemănătoare mișcărilor fanatice pe care a trebuit să le respingă la începutul lucrării ei de slujire.

Cam după șase luni, la ședința Conferinței Generale din luna martie a anului 1901, ea le-a spus delegaților: „Domnul mi-a arătat că în adunările noastre de tabără vor fi aduse teorii și metode greșite și că istoria trecutului se va repeta… Am fost îndrumată să spun că la aceste manifestări sunt prezenți demoni cu chip de oameni, lucrând cu toată ingeniozitatea pe care o poate folosi Satana spre a face ca adevărul să fie dezgustător pentru oamenii inteligenți, că vrăjmașul a încercat să organizeze lucrurile în așa fel încât adunările de tabără, care au fost mijloacele de a le vesti mulțimilor adevărul soliei îngerului al treilea, să-și piardă puterea și influența” („Solii alese”, vol. 2, pp. 51, 52).

Isus a spus: „Băgați de seamă să nu vă înșele cineva” (Matei 24:4). Această avertizare se aplică în special în dreptul nostru, care trăim în zilele din urmă. El a fost destul de bun ca să ne avertizeze prin Spiritul Profeției de pericolele specifice de la sfârșitul timpului, deghizate într-un amestec de muzică veselă și doctrine înșelătoare ce vor fi prezente la întâlnirile noastre. Să fim deci atenți! (Vezi întrebările de reflecție pentru Secțiunea I.)