[duminică, 23 octombrie]

SECȚIUNEA II

Gustul este elementul care i-a adus necazuri lui Samson. De asemenea, din același motiv, i-a creat probleme și lui Esau. Acestuia îi plăceau femeile hitite, pe când mamei lui acest lucru îi displăcea. „La vârsta de patruzeci de ani, Esau a luat de neveste pe Iudita, fata hetitului Beeri, și pe Basmat, fata hetitului Elon” (Geneza 26:34).

Menționăm acest lucru pentru că adeseori se întâmplă ca gusturile unei generații să difere de cele ale altei generații. Așa cum femeile care îi plăceau lui Esau i-au adus durere tatălui și mamei lui, tot așa și astăzi există alegeri făcute de tineri prin care își torturează părinții. Acest lucru se întâmplă adesea în privința muzicii. Acest lucru a fost adevărat de-a lungul istoriei bisericii adventiste.

În anii 1850, oameni de afaceri pricepuți făceau avere publicând partituri. Artiștii își vindeau partiturile la concerte. Revistele ce evaluau partituri au înflorit. Tinerii au fost deosebit de atrași de această muzică populară. Dar părinții adventiști din acea perioadă, folosindu-și perspicacitatea, au văzut că Satana le ataca familiile prin intermediul acestei muzici populare. Ei au observat influența asupra copiilor lor și s-au îngrijorat. Tinerii care ascultau acea muzică deveneau mai egoiști şi mai puțin interesați de adevărurile biblice privind vremea sfârșitului.

Spiritul Profeției a confirmat acest pericol. „Mi-a fost arătat că tinerii trebuie să ia o poziție mai nobilă și să facă din Cuvântul lui Dumnezeu principalul lor sfătuitor și călăuză. Tinerii au răspunderi solemne pe care ei le privesc cu ușurință. Introducerea muzicii în căminele lor, în loc să-i călăuzească spre sfințenie și spiritualitate, a constituit mijlocul de a le abate mințile de la adevăr. Cântece neserioase, banale, și muzica populară, la modă, par potrivite pentru gustul lor. Muzica le-a răpit acel timp care trebuia devotat rugăciunii. Muzica bună este o mare binecuvântare, însă, atunci când este folosită în mod greșit, constituie un blestem teribil” (Ellen White, „Căminul adventist”, pp. 186, 187).

Expresia „cântece neserioase” din propoziția de deasupra se referă la versuri superficiale, fără semnificație, valoare sau merit. Aceste cântece ușuratice, în tendințe prin anii 1850, au reprezentat un pericol pentru spiritualitate. Dar de atunci, armele lui Satana, ca și armele militare, au crescut în capacitatea lor distructivă. Satana a făcut din muzică o armă de distrugere în masă. Astăzi, cântecele populare nu sunt doar pe partituri; sunt disponibile pe CD-uri, la radio, pe internet și în format MP3. Ele nu sunt interpretate doar la o petrecere ocazională sau la vreun eveniment special, ci sunt cu noi peste tot. Iar acum sunt în mod evident corupte, pline de filozofii false și chiar de violență, de o imoralitate evidentă.

Muzica populară continuă să aibă o influență larg răspândită și letală asupra tinerilor creștini. Dumnezeu ne-a informat care este caracteristica importantă a muzicii dăunătoare. „Ea trezește sentimente, însă nu dă acea tărie și curaj pe care creștinul le poate găsi doar la tronul harului unde, cu umilință, își face cunoscute dorințele și, cu cereri și lacrimi, imploră puterea cerească pentru a fi întărit împotriva ispitirilor puternice ale celui rău. Satana vrea să-l facă pe tânăr captivul său” (Idem).

Asemenea unui drog, o astfel de muzică ne stimulează temporar, dându-ne o iluzie de forță, în timp ce ne orbește în fața propriei slăbiciuni. O astfel de muzică ne face să fim ușor controlați de Satana. Cu astfel de pericole care ne amenință viața spirituală, ar trebui să ne analizăm viața de rugăciune. Cerem noi zilnic puterea cerească? Dacă nu, de ce nu? Muzica pe care o ascultăm reduce oare la tăcere glasul liniștit și calm al Duhului Sfânt? (Vezi întrebările de reflecție pentru Secțiunea II.)