[sâmbătă, 22 octombrie] Gustul muzical

SECȚIUNEA I

Când discutăm despre muzică, în special despre muzica contemporană, un cuvânt frecvent invocat este „gust”. Poate că oamenii te-au întrebat: „Ce fel de muzică îți place?” Adesea se presupune că oamenii au preferințe muzicale diferite, și acesta este motivul dezacordurilor.

Putem ilustra ideea de gust în acest fel: s-ar putea să-ți placă culoarea verde, dar prietenului tău s-ar putea să-i placă bleumarin. În cele mai multe cazuri, aceasta ar fi pur și simplu o problemă de preferință. Gustul nostru pentru culori este determinat de cultură, asocieri, abilitatea artistică, văzul și ndividualitatea.

Acest lucru este adevărat în multe domenii. S-ar putea să „iubiți” smoothie-ul de afine. Altcineva s-ar putea să „tânjească” după piure de cartofi și sos. Atâta timp cât ambele alimente sunt sănătoase, este doar o preferință. Dar este sigur să ne alegem mâncarea doar pe baza preferințelor noastre? „Gata cu legumele cu frunze verzi! Multe dulciuri și prăjeli!” Înțelegeți ideea? Este gustul un ghid suficient în problemele importante?

Când ducem această idee un pas mai departe și o aplicăm muzicii, am putea spune că diferitelor persoane le plac diferite tipuri (sau genuri) de muzică. Unora le place muzica clasică, în timp ce altora le place hip-hop. Altora le place soft jazz, în timp ce unii apreciază muzica new age. Contează ce tip de muzică ascultăm? Este sigur să urmărim preferințele noastre în selecția muzicală? Ne-a dat Dumnezeu un ghid mult mai sigur decât gustul, atât pentru mâncare, cât și pentru muzică? Din fericire, răspunsul este „da”.

În Spiritul Profeției, cuvântul „potrivit” este câteodată asociat cu cuvântul „gust”. Ceva anume potrivit pentru gustul nostru este ceva ce preferăm sau considerăm că este agreabil. Sunt două lucruri importante ce ne sunt aduse la cunoștință despre gustul muzical al tinerilor.

Să privim mai întâi la tipul muzical preferat adesea. Cântecele pe care tinerii din lume le preferă cel mai mult se potrivesc deseori cu gustul tinerilor ce se declară creștini. „Cântece neserioase, banale, și muzica populară, la modă, par potrivite pentru gustul lor” („Căminul adventist”, p. 186).

În al doilea rând, putem să privim și care este muzica cel mai puțin plăcută de tineri. „Tinerii se adună să cânte, dar, deși pretind că sunt creștini, ei Îl dezonorează adesea pe Dumnezeu și credința lor prin cuvintele ușuratice și prin muzica pe care o aleg” („Solii pentru tineret”, p. 331).

Dacă asociem aceste două idei, vedem că muzica cu adevărat sacră nu este în tendințe. De asemenea, dacă muzica populară se potrivește cu gustul tinereții, iar muzica sacră nu, cele două tipuri de muzică sunt diferite. Mai vedem și că alegerea muzicii dezvăluie multe despre caracterul nostru.

Problema este că muzica sacră este inspirată de Duhul Sfânt, dar „omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie” (1 Corinteni 2:14).

Cu alte cuvinte, cei care își aleg muzica în mare parte pe baza gustului nu vor alege o muzică sacră. Modul în care fac alegerea li se poate părea corect, dar aceasta nu este dovada că muzica respectivă este cea mai bună. „Multe căi i se par bune omului, dar la urmă duc la moarte” (Proverbele 16:25).

Pentru a înțelege cum ne ghidează Scriptura, trebuie să privim mai îndeaproape aceste trei idei. În primul rând, de ce muzica în tendințe este în general pe gustul tinerilor? În al doilea rând, de ce muzica sacră nu se potrivește în general cu gustul tinerilor? În sfârșit, dacă alegerea care ni se pare corectă este periculoasă, cum putem recunoaște calea sigură? (Vezi întrebările de reflecție pentru Secțiunea I.)