[luni, 17 octombrie] „Din mâna Locuinței Morților”

 

 

2. Citește Psalmul 49. Ce l-a determinat pe psalmist să fie atât de sigur de învierea sa (v. 15), spre deosebire de aceia care au murit fără această siguranță (v. 6-14)?

 

Psalmul 49

„1 Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele, luaţi aminte, toţi locuitorii lumii: 2 mici şi mari, bogaţi şi săraci! 3 Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte şi inima mea are gânduri pline de judecată. 4 Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sunt insuflate, îmi încep cântarea în sunetul harpei. 5 Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii, când mă înconjoară nelegiuirea potrivnicilor mei? 6 Ei se încred în avuţiile lor şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare. 7 Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării. 8 Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată. 9 Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormântul. 10 Da, îl vor vedea: căci înţelepţii mor, nebunul şi prostul deopotrivă pier şi lasă altora avuţiile lor. 11 Ei îşi închipuie că veşnice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac, ei, care dau numele lor la ţări întregi. 12 Dar omul pus în cinste nu dăinuieşte, ci este ca dobitoacele care se taie. 13 Iată ce soartă au ei, cei plini de atâta încredere, precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. 14 Sunt duşi ca o turmă în Locuinţa morţilor, îi paşte moartea şi, în curând, oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţea şi Locuinţa morţilor le este locaşul. 15 Dar mie Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din Locuinţa morţilor, căci mă va lua sub ocrotirea Lui. 16 Nu te teme când se îmbogăţeşte cineva şi când i se înmulţesc vistieriile casei, 17 căci nu ia nimic cu el când moare: vistieriile lui nu se pogoară după el. 18 Să se tot creadă omul fericit în viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe care şi le face, 19 căci tot în locuinţa părinţilor săi va merge şi nu va mai vedea lumina niciodată. 20 Omul pus în cinste şi fără pricepere este ca dobitoacele pe care le tai”.

 

Psalmul 49 vorbește despre falsa încredere a celor nechibzuiți, care „se încred în avuțiile lor și se fălesc cu bogăția lor cea mare” (v. 6), care „dau numele lor la țări întregi” (v. 11) și care trăiesc doar ca să se facă fericiți pe ei înșiși (v. 18). Ei se comportă ca și când casele și reușita lor
vor dura veșnic (v. 11, 17). Dar ei uită că își pierd onoarea și ei înșiși dispar precum animalele (v. 12). „Sunt duși ca o turmă în Locuința morților, îi paște moartea și […] li se duce frumusețea și Locuința morților le este locașul” (v. 14).

 

Iov afirmase și el cu secole înainte: „Gol am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce în sânul pământului” (Iov 1:21; 1 Timotei 6:7). Psalmistul subliniază că atât cel nechibzuit, cât și cel înțelept mor, lăsând „altora avuțiile lor” (Psalmii 49:10). Dar există o diferență radicală între ei. Cel neînțelept piere chiar dacă încearcă să găsească siguranță în propriile bunuri și realizări efemere. În schimb, cel înțelept privește dincolo de drama umană și de închisoarea mormântului, spre glorioasa răsplată pe care Dumnezeu i-a pus-o deoparte (1 Petru 1:4). Având această înțelegere, psalmistul a putut spune cu încredere: „Dar Dumnezeu îmi va răscumpăra sufletul din mâna Locuinței Morților, căci El mă va lua” (Psalmii 49:15, NTR).

 

În concordanță cu speranța exprimată în Vechiul Testament, această afirmație nu sugerează că, atunci când va muri, sufletul psalmistului va zbura imediat în cer. El doar spune că nu va rămâne pentru totdeauna în mormânt. Va veni un moment când Dumnezeu îl va răscumpăra din moarte și îl va duce în curțile cerești. Este exprimată din nou certitudinea învierii viitoare, care aduce speranță, asigurare și sens existenței actuale. Așadar, cel înțelept va primi o răsplată cu mult mai măreață și mai trainică decât ar putea aduna singur cel neînțelept în scurta existență prezentă.

 

În ce forme ai văzut manifestându-se nebunia celor care se încred în propriile bogății și realizări? Cum te ferește de aceeași greșeală privirea ațintită asupra crucii?

 

Post-ul [luni, 17 octombrie] „Din mâna Locuinței Morților” apare prima dată în Studiu Biblic.