[sâmbătă, 27 august] Prezentarea capitolului 8 din Daniel – partea 1

SECȚIUNEA I

Daniel văzuse de două ori Medo-Persia în viziune. Oare la ce se gândea el când a fost trimis cu treburi oficiale la Susa, capitala Persiei, după ce cu doi ani înainte văzuse ursul medo-persan cucerind leul babilonian? (vezi Estera 1:2). Susa era o cetate antică situată în provincia Elam – numită astfel după unul din fiii lui Sem (vezi Geneza 10:22).

În general, marile cetăți din Antichitate erau construite lângă porturi la mare sau de-a lungul râurilor navigabile; Susa nu făcea excepție, cetatea fiind ridicată lângă râul Ulai. Aici, Dumnezeu i-a dat lui Daniel una dintre cele mai importante profeții din Biblie.

„Când am avut vedenia aceasta, mi s-a părut că eram la capitala Susa, în ținutul Elam, și în timpul vedeniei mele mă aflam lângă râul Ulai. Am ridicat ochii, m-am uitat și iată că într-un râu stătea un berbec și avea două coarne; coarnele acestea erau înalte, dar unul era mai înalt decât celălalt și cel mai înalt a crescut cel din urmă. Am văzut cum berbecul împungea cu coarnele spre apus, spre miazănoapte și spre miazăzi; nicio fiară nu putea să-i stea împotrivă și nimeni nu putea să scape pe cine-i cădea în mână, ci el făcea ce voia și a ajuns puternic” (Daniel 8:2-4).

Încă o dată, Dumnezeu i-a arătat lui Daniel animale ce reprezentau națiuni. Fiarele din profeția anterioară din Daniel 7 erau animale necurate, lacome și sălbatice. Dar animalele din această profeție erau curate și domesticite, folosite în serviciile din sanctuar.

Primului animal, un berbec cu coarne ce împungea, i s-a dat o mare putere. Nu i s-a dat putere nelimitată, căci nu a primit putere să împungă animalele către răsărit. Nici nu avea să conducă pentru totdeauna.

În timp ce Daniel se gândea ce împărăție ar fi putut să reprezinte berbecul, „iată că a venit un țap de la apus și a cutreierat toată fața pământului”. Țapul a trecut cu mare viteză, fără să se oprească vreun pic. Daniel a observat un detaliu suplimentar la acest țap: „avea un corn mare între ochi” (versetul 5).

Berbecul l-a înfuriat pe țap. „A venit până la berbecul care avea coarne și pe care-l văzusem stând în râu și s-a repezit asupra lui cu toată puterea lui. L-am văzut cum s-a apropiat de berbec, s-a aruncat încruntat asupra lui, a izbit pe berbec și i-a frânt amândouă coarnele, fără ca berbecul să i se fi putut împotrivi; l-a trântit la pământ și l-a călcat în picioare, și nimeni n-a scăpat pe berbec din mâna lui” (versetele 6, 7).

Cât de repede au fost pierdute stăpânirea, bogăția și onoarea berbecului! Cât de repede i s-a întors norocul împotrivă! Cât de repede i-a dispărut gloria! Atenția centrală a profeției nu se mai întoarce asupra berbecului, ci o perioadă îndreaptă lumina reflectorului asupra țapului. Și acesta va suferi mari schimbări.

„Țapul însă a ajuns foarte puternic, dar, când a fost puternic de tot, i s-a frânt cornul cel mare. În locul lui au crescut patru coarne mari, în cele patru vânturi ale cerurilor” (versetul 8).

Cornul cel mare, ce părea atât de invincibil, a fost frânt într-o clipită, iar împărăția „foarte puternică” a fost împărțită în patru părți importante. Spiritul Profetic spune: „Citiți și înțelegeți cât de slabă și de fragilă, ce viață scurtă și cât de greșită este atitudinea omului care își înalță sufletul din mândrie” (Manuscript Releases, vol. 16, pp. 333, 334).

Daniel nu a trebuit să ghicească ce semnifică aceste animale. Îngerul Gabriel i-a explicat mai târziu că berbecul reprezintă Medo-Persia, iar țapul, Grecia (vezi Daniel 8:20,21). (Vezi întrebările de reflecție pentru Secțiunea I.)