Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: eşti al Meu.
Isaia 43:1
Cine este Isus pentru tine? Dacă mi-ar fi fost pusă această întrebare pe când eram elevă de liceu, aș fi răspuns: „Isus este Tatăl meu.” Îmi pierdusem tatăl, iar Dumnezeu devenise Tatăl meu. A fost o experiență personală, o relație apropiată, caldă care m-a purtat prin anotimpurile importante ale vieții. Dar peste ani, lucrurile se schimbă. Viața se schimbă. Suntem ocupați și apare suferința. Și, dacă nu suntem atenți, începem să răspundem la această întrebare folosind expresii-standard, care sunt cu totul adevărate, dar fără semnificație personală. La un moment dat, am ajuns în acest punct care este un loc dificil, pentru că îți lasă sufletul gol și neprotejat. Permite durerii, vinovăției și rușinii să înflorească. Așa s-a întâmplat cu mine.
Rușinea are resorturi să ne controleze și să ne spună că nu suntem valoroși, că nu suntem demni de iubire, de o viață plenară sau chiar de o relație cu Dumnezeu. De curând, în timp ce mă gândeam la rușine, m-am văzut ca o fetiță preadolescentă, stând lângă un gard de plasă, ghemuită cu genunchii la piept și cu capul plecat. Alături de mine, în picioare, era o ființă puternică, despre care presupuneam că era Dumnezeu. În mână ținea un bici lung făcut dintr-un material care putea provoca dureri cel puțin moderate. Acel bici se arunca asupra mea de nenumărate ori. Cu fiecare lovitură, rușinea și vinovăția mea se intensificau. Eram speriată ca un animal prins în capcană. În așteptarea fiecărei lovituri, tensiunea interioară era tot mai mare.
M-am întrebat de ce îmi venise în minte acel scenariu, deși el înfățișa cu siguranță ceea ce simțeam. În acel moment – când eram speriată, singură și doborâtă la pământ – a intrat în scenă Domnul Isus. Strălucind de dragoste și frumusețe, a ridicat mâna, a îndreptat-o spre acuzatorul meu și l-a alungat fără niciun efort. „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei” (Luca 18:16).
În acel moment am văzut acea ființă despre care am crezut că este Dumnezeu cum rămâne fără putere și fuge. Era Satana care se prefăcea a fi Dumnezeu. Dar Domnul Isus a intervenit și m-a eliberat, deși nu meritam. M-am simțit imediat despovărată, liniștită, în siguranță, eliberată de puterea, cuvântul, dragostea și decizia Lui. El poate să intervină și în viața voastră și să vă salveze. Poate că împrejurările vieții voastre nu se schimbă. Însă încrederea voastră în dragostea, harul și acceptarea lui Dumnezeu pot să aducă o schimbare. Cine este Isus pentru mine? Din nou, răspunsul a devenit unul personal. Isus este Apărătorul meu. Cine este Isus pentru voi?
