[vineri, 8 iulie] Un profesor lipsește de la ore – partea a 2-a

Socheat s-a gândit: O să mă rog toată ziua. „Părinte, te rog atinge inima acestui om. Ajută-l să mă lase să studiez în continuare.” În noaptea aceea s-a hotărât să se întoarcă la școală de parcă nu se întâmplase nimic.

Dar directorul l-a văzut și l-a chemat în biroul lui. „Spune-mi, de ce ai lipsit de la atât de multe ore? Nu îți place subiectul? Ai ceva cu profesorul?”

Socheat înălță repede o rugăciune în inima lui, apoi răspunse: „Nu, domnule. Nu studiez vineri seara deoarece cred în Isus și vreau să mă supun Lui, să păzesc Sabatul sfânt așa cum cere El în Biblia Lui. Sâmbăta este singura zi pe care El a binecuvântat-o și începe când apune soarele vineri seară.

Directorul a fost surprins. „Te aștepți să fac o excepție pentru tine? Să-ți permit să lipsești de la ore? Niciunul dintre ceilalți elevi creștini din această școală nu a cerut vreodată așa un tratament special!”

Socheat încercă să explice că erau denominațiuni diferite, cu credințe diferite, dar că adventiștii de ziua a șaptea cred că Isus și ucenicii Lui au păzit și ei Sabatul și că acesta este un semn important al credinței unei persoane în Creatorul ei.

Directorul l-a ascultat cu atenție. „Cred că înțeleg ce spui, dar trebuie să știi că va trebui să alegi între ziua ta sfântă și această universitate bună.”

Socheat i-a răspuns plin de respect: „Îmi pare rău, domnule director. Chiar vreau mult să studiez la școala aceasta, dar dacă trebuie să aleg între ea și Sabat, voi continua să păzesc Sabatul.”

„Chiar vrei să spui că vei alege să păzești ziua ta sfântă și vei pierde ocazia unei mari educații?”, l-a întrebat directorul privindu-l lung.

„Atât e de importantă pentru mine. Dar vă rog, domnule, nu puteți găsi o cale să mă ajutați și pe mine cu situația aceasta?”

Bărbatul a rămas tăcut vreo zece minute. Socheat le-a resimțit ca fiind cele mai lungi zece minute din viața lui. Apoi, brusc, a fost trimis afară. Socheat a rătăcit pe holuri, așteptând și punându-și întrebări. L-a văzut pe profesorul care ținea acel curs intrând în biroul directorului. Aceștia au stat un timp îndelungat acolo. Ce urma să se întâmple? Ce avea să facă dacă o să-i fie spulberat visul de a ajunge profesor? „Doamne, te rog. Fă acest lucru pentru Tine, nu pentru mine. Vreau să fac asta pentru că eu cred în Tine și am încredere în Tine, ca Prietenul și Creatorul meu. Te rog, rezolvă situația aceasta.”

Dintr-odată, ușa biroului s-a deschis. „Intră, Socheat, și ia loc. Am hotărât să nu-ți luăm în considerare absențele dinainte pentru notă. Cât timp studiezi aici, poți să-ți păzești Sabatul. Dar dacă un examen pică într-o vineri seară sau într-o sâmbătă, de tine depinde să faci aranjamente cu profesorii tăi ca să dai examenul într-o altă zi.”

Socheat nu făcu nicio mișcare. Auzea bine? Putea să termine facultatea! S-a ridicat și i-a mulțumit directorului și profesorului iar și iar. Următorii patru ani, Socheat a umblat pe holuri liber să păzească Sabatul lui Dumnezeu pentru că luase atitudine și și-a pus încrederea în Dumnezeu.

Sunt atât de recunoscător să am așa un profesor care îi pregătește pe tineri să-I slujească lui Dumnezeu în școlile noastre Feed and Read. Îmi place să vizitez aceste școli și să-i încurajez atât pe profesori, cât și pe elevi în activitățile lor. Dacă veți dori să vă alăturați în a ajuta la îndeplinirea acestui lucru, vă rog să mergeți la adresa asapministries.org și să căutați secția „Educație” la „Proiecte”. Acolo aveți ocazia să trimiteți daruri mici, precum și sponsorizări.

Vreau să am aceeași loialitate față de Dumnezeu cum a avut Socheat. Voi nu vreți?