STEA A SPERANȚEI

Dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său.
Galateni 4:4

Ascultă ediția audio aici.

Revolta lui Israel față de Legea și autoritatea lui Dumnezeu l-a dus pe Israel la distrugere. Onoarea care i-a fost dată de Dumnezeu, de a fi condus de Fiul Său, i-a mărit păcatul. Acuzația din partea evreilor că Hristos nesocotește legea lui Moise nu avea niciun temei. Hristos a fost evreu și, până și în privința orei morții Sale pe cruce, a respectat legea sub care se aflau evreii. Dar, atunci când simbolul a întâlnit realitatea simbolizată, la moartea lui Hristos, oferirea jertfei de sânge animal a devenit fără valoare. Hristos a oferit marea Jertfă, dându-Și propria viață, fapt prefigurat de jertfele aduse până atunci și fapt care a pus capăt valorii jertfelor de sânge din legea iudaică.

De la căderea în păcat nu a mai putut exista nicio comunicare directă între Dumnezeu și umanitate, în afară de cea realizată prin Hristos, iar Dumnezeu I-a încredințat Fiului Său, într-un sens special, cazul omenirii căzute. Hristos Și-a asumat acțiunea de răscumpărare. Scopul Său este acela de a păstra intactă onoarea Legii lui Dumnezeu, cu toate că familia umană o calcă în picioare. El îi va răscumpăra de sub blestemul Legii pe toți cei ascultători care vor primi oferta harului, acceptând ispășirea astfel oferită în mod atât de minunat. (…)

Adam și Eva, la facerea lor, aveau cunoștință de Legea inițială a lui Dumnezeu. Ea le era imprimată în inimă și erau conștienți de cerințele ei în ceea ce îi privea. Când au călcat Legea lui Dumnezeu și au decăzut din starea lor de fericită inocență, devenind păcătoși, viitorul oamenilor nu mai avea nicio rază de speranță. Lui Dumnezeu I-a părut rău de ei și Hristos a conceput un plan pentru salvarea lor, în care El avea să le poarte vina. Când asupra pământului și asupra omului a fost pronunțat blestemul, împreună cu el s-a emis și promisiunea că, prin Hristos, era speranță și iertare pentru călcarea Legii lui Dumnezeu. Deși viitorul era sumbru și întunecat ca o paloare de moarte, totuși promisiunea unui Răscumpărător, o stea a speranței, a luminat viitorul negru. Evanghelia i-a fost prezentată lui Adam pentru prima oară de către Hristos. Adam și Eva au simțit un regret sincer și o pocăință sinceră pentru vina lor. Au crezut promisiunea valoroasă a lui Dumnezeu și au fost salvați de ruina totală. (Review and Herald, 29 aprilie 1875)

Dacă aș fi fost în locul lui Adam, cum m-aș fi simțit să știu că Dumnezeu crease o cale de a salva lumea pe care păcatul meu a stricat-o atât de rău?