Nu te bucura de mine, vrăjmașă, căci, chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăși!
Mica 7:8
În ultimii trei ani am căzut de câteva ori. Din fericire, doar într-o singură ocazie trupul meu a suferit mai mult decât mândria mea, așa că pot râde de mine când le descriu prietenilor despre aceste căderi. Poate vă întrebați: De ce cade această femeie? Ei bine, recent am descoperit că eu și mulți dintre prietenii mei pensionați cădem din cauza dezechilibrului. Partea bună este că până acum toți ne-am ridicat!
Să vă dau mai multe detalii despre căderile mele. Într-o ocazie mă îndreptam spre parcare să îmi iau mașina. Nu aveam motiv să mă grăbesc, dat fiind faptul că mergeam acasă și nu aveam o oră anume la care trebuia să ajung. Când m-am apropiat de mașină, am început să îmi caut cheile în geantă. Acest lucru mi-a distras atenția de la drumul spre ținta mea. M-am împiedicat și am căzut, cu fața în jos. Câteva zile după aceea pe trupul meu erau semne ale acelei căderi și fața mea arăta ca după bătaie. Lăudat fie Domnul, rănile mele nu au fost ireparabile, dar experiența m-a făcut să fiu mai atentă la drum în fiecare zi.
Înainte de o altă cădere am fost prea mândră să cer ajutorul când am vrut să agăț o sârmă în curtea din spate. Pentru a agăța sârma trebuia să mă urc pe ceva mai înalt, așa că am ales să mă urc pe un scaun pliabil. Din fericire, am avut înțelepciunea (sau intervenția divină m-a condus) să pun scaunul sprijinit de un suport solid. Scaunul s-a pliat sub picioarele mele. Când s-a pliat, am reușit totuși să mă prind de acel suport și am alunecat grațios pe pământ, dar m-am ridicat. Am recunoscut, cu durere, pericolul mândriei și totodată că la șaptezeci și doi de ani era timpul să îi las pe cei mai tineri să se cațăre și eu doar să îi îndrum.
În alte trei ocazii mi-am pierdut echilibrul și am căzut. De exemplu, într-o ocazie două rude apropiate au fost destul de aproape de mine, încât să mă prindă și să mă susțină, să atenueze căderea și să mă ridice din nou pe picioare. În altă ocazie un străin m-a ajutat. Totuși, altă dată am fost singură când am căzut la pământ; câteva clipe doar am stat acolo jos și m-am rugat înainte de a mă mișca. Lăudat fie Domul, El m-a ridicat.
Dragi surori, căderile mele au și lecții spirituale pentru noi toți. Trebuie să fim atenți să nu cădem din cauza distragerilor, a mândriei personale sau a dezechilibrului. Trebuie să învățăm să acceptăm ajutorul din partea lui Dumnezeu și din partea celor pe care El îi trimite în ajutorul nostru. Așa că astăzi să luăm hotărârea de a empatiza, a ajuta și a-i restaura pe cei dintre noi care trec prin căderi spirituale – pentru că atunci când ne așteptăm mai puțin și noi am putea cădea!
