[duminică, 29 mai] Lupta cu Dumnezeu

 

 

La scurt timp după ce a plecat de la Laban, Iacov are parte de o altă experiență cu Dumnezeu. Știind că fratele lui, Esau, este pe drum, având cu el și „patru sute de oameni” (Geneza 32:6), Iacov se roagă fierbinte la Domnul, chiar dacă recunoaște că este „prea mic pentru toate îndurările și pentru toată credincioșia pe care [a] arătat-o față de robul [Lui Iacov]” (Geneza 32:10). Categoric, Iacov înțelegea deja mai bine ce este harul.

 

Și cum i-a răspuns Domnul?

 

1. Ce semnificații spirituale ne aduce impresionantul episod al luptei lui Iacov?

 

Geneza 32:22-31

„22 Tot în noaptea aceea s-a sculat, a luat pe cele două neveste ale lui, pe cele două roabe şi pe cei unsprezece copii ai lui şi a trecut vadul Iabocului. 23 I-a luat, i-a trecut pârâul şi a trecut tot ce avea. 24 Iacov însă a rămas singur. Atunci, un om s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor. 25 Văzând că nu-l poate birui, omul acesta l-a lovit la încheietura coapsei, aşa că i s-a scrântit încheietura coapsei lui Iacov, pe când se lupta cu el. 26 Omul acela a zis: „Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile.” Dar Iacov a răspuns: „Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.” 27 Omul acela i-a zis: „Cum îţi este numele?” „Iacov”, a răspuns el. 28 Apoi a zis: „Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel (Cel ce luptă cu Dumnezeu), căci ai luptat cu Dumnezeu şi cu oameni şi ai fost biruitor.” 29 Iacov l-a întrebat: „Spune-mi, Te rog, numele Tău.” El a răspuns: „Pentru ce Îmi ceri numele?” Şi l-a binecuvântat acolo. 30 Iacov a pus locului aceluia numele Peniel (Faţa lui Dumnezeu); „căci”, a zis el, „am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă, şi totuşi am scăpat cu viaţă.” 31 Răsărea soarele când a trecut pe lângă Peniel. Însă Iacov şchiopăta din coapsă”.

 

Osea 12:3,4

„3 Încă din pântecele mamei a apucat Iacov pe frate-său de călcâi şi, în puterea lui, s-a luptat cu Dumnezeu. 4 S-a luptat cu îngerul şi a fost biruitor, a plâns şi s-a rugat de el. Iacov l-a întâlnit la Betel şi acolo ne-a vorbit Dumnezeu”.

 

Iacov este tulburat, pe bună dreptate, din cauza a ceea ce se întâmpla. După ce face tot ce ține de el ca să-și protejeze familia, campează peste noapte. Apoi, pe neașteptate, el este atacat de „un om” (Geneza 32:24). Acesta este un termen care poate avea conotații deosebite, evocând prezența divină (vezi Isaia 53:3). Daniel l-a folosit cu referire la preotul ceresc Mihail (Daniel 10:5); a fost de asemenea cuvântul folosit de Iosua pentru a descrie „Căpetenia oștirii Domnului”, pe care Iosua îl numește „Domnul” (Iehova, YHWH – Iosua 5:13-15).

 

Într-adevăr, în toiul luptei Iacov trebuie să-și fi dat seama că se lupta cu Dumnezeu Însuși, după cum o exprimă cuvintele lui: „Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta” (Geneza 32:26). În același timp, faptul că se agață cu disperare de Domnul, că refuză să-L lase să plece, exprimă totodată dorința lui arzătoare să fie iertat și împăcat cu Domnul său.

 

„Greșeala care îl făcuse pe Iacov să păcătuiască, obținând prin înșelăciune dreptul de întâi născut, stătea acum în mod clar înaintea sa. El nu avusese încredere în făgăduințele lui Dumnezeu, ci căutase ca, prin propriile eforturi, să realizeze ceea ce Dumnezeu ar fi împlinit în momentul ales de El și pe căile Sale” (Ellen G. White, „Patriarhi și profeți”, pp. 197, 198).

 

Iar dovada că Iacov fusese iertat a fost schimbarea numelui: dintr-unul care amintea de păcat în unul care îi marca victoria. „Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel (Cel ce luptă cu Dumnezeu), căci ai luptat cu Dumnezeu și cu oameni și ai fost biruitor” (Geneza 32:28).

 

Care a fost experiența ta în ce privește „lupta cu Dumnezeu”? Ce înseamnă această luptă și de ce este uneori important să avem acest fel de experiență?

 

 

Post-ul [duminică, 29 mai] Lupta cu Dumnezeu apare prima dată în Studiu Biblic.