[miercuri, 4 mai] Coaliția de la Babel

 

 

4. Ce semnificație are faptul că războiul are loc imediat după ce lui Avram i se oferă în dar Țara Promisă? Ce ne învață această întâmplare despre Avram?

 

Geneza 14:1-17

„Pe vremea lui Amrafel, împăratul Şinearului, a lui Arioc, împăratul Elasarului, a lui Chedorlaomer, împăratul Elamului, şi a lui Tideal, împăratul Goiimului, 2 s-a întâmplat că ei au făcut război cu Bera, împăratul Sodomei, cu Birşa, împăratul Gomorei, cu Şineab, împăratul Admei, cu Şemeeber, împăratul Ţeboimului, şi cu împăratul Belei sau Ţoarului. 3 Aceştia din urmă s-au adunat cu toţii în valea Sidim, adică Marea Sărată. 4 Timp de doisprezece ani fuseseră supuşi lui Chedorlaomer, şi în anul al treisprezecelea s-au răsculat. 5 Dar, în anul al paisprezecelea, Chedorlaomer şi împăraţii care erau cu el au pornit şi au bătut pe Refaimi la Aşterot-Carnaim, pe Zuzimi la Ham, pe Emimi la Şave-Chiriataim 6 şi pe Horiţi în muntele lor Seir, până la stejarul Paran, care este lângă pustie. 7 Apoi s-au întors, au venit la En-Mişpat, sau Cades, şi au bătut pe amaleciţi pe tot ţinutul lor, ca şi pe amoriţi, care locuiau la Haţaţon-Tamar. 8 Atunci au ieşit împăratul Sodomei, împăratul Gomorei, împăratul Admei, împăratul Ţeboimului şi împăratul Belei, sau Ţoarului, şi s-au aşezat în linie de bătaie împotriva lor, în valea Sidim, 9 şi anume: împotriva lui Chedorlaomer, împăratul Elamului, împotriva lui Tideal, împăratul Goiimului, împotriva lui Amrafel, împăratul Şinearului, şi împotriva lui Arioc, împăratul Elasarului; patru împăraţi împotriva a cinci. 10 Valea Sidim era acoperită cu fântâni de smoală. Împăratul Sodomei şi împăratul Gomorei au luat-o la fugă şi au căzut în ele; ceilalţi au fugit spre munte. 11 Biruitorii au luat toate bogăţiile Sodomei şi Gomorei şi toate merindele lor şi au plecat. 12 Au luat şi pe Lot, fiul fratelui lui Avram, care locuia în Sodoma; au luat şi averile lui şi au plecat. 13 A venit unul care scăpase şi a dat de ştire lui Avram, Evreul; acesta locuia lângă ştejarii lui Mamre, Amoritul, fratele lui Eşcol şi fratele lui Aner, care făcuseră legătură de pace cu Avram. 14 Cum a auzit Avram că fratele său fusese luat prins de război, a înarmat trei sute optsprezece din cei mai viteji slujitori ai lui, născuţi în casa lui, şi a urmărit pe împăraţii aceia până la Dan. 15 Şi-a împărţit oamenii în mai multe cete, s-a aruncat asupra lor noaptea, i-a bătut şi i-a urmărit până la Hoba, care este la stânga Damascului. 16 A adus înapoi toate bogăţiile; a luat înapoi şi pe fratele său Lot, cu averile lui, precum şi pe femei, şi norodul. 17 După ce s-a întors Avram de la înfrângerea lui Chedorlaomer şi a împăraţilor care erau împreună cu el, împăratul Sodomei i-a ieşit în întâmpinare în valea Şave, sau Valea Împăratului”.

 

Acesta este primul război relatat în Scriptură (Geneza 14:2). Coaliția formată din patru armate din Mesopotamia și Persia împotriva celeilalte coaliții formate din cinci armate canaanite, inclusiv regii Sodomei și Gomorei (Geneza 14:8), sugerează că acesta a fost un conflict amplu (Geneza 14:9). Motivul acestei operațiuni militare are de-a face cu faptul că popoarele canaanite se răsculaseră împotriva suveranilor babilonieni (Geneza 14:4,5). Deși acest fragment se referă la un conflict istoric precis, momentul desfășurării acestui război „global”, chiar după darea Țării Promise lui Avram, îi conferă acestui eveniment o semnificație spirituală deosebită.

 

Faptul că au fost implicate atât de multe popoare din țara Canaan sugerează că miza acestui conflict era suveranitatea asupra țării. În mod ciudat, tabăra lui Avram, adevăratul posesor al țării, este singura forță care rămâne în afara conflictului, cel puțin la început.

 

Motivul pentru care Avram a ales să rămână neutru este că, din perspectiva lui, Țara Promisă nu trebuia obținută prin forța armelor sau prin înțelepciunea strategiilor politice. Regatul lui Avram era un dar de la Dumnezeu. Singurul motiv pentru care Avram avea să intervină este soarta nepotului său Lot, luat prizonier în timpului bătăliilor (Geneza 14:12,13).

 

„Avraam […] nu păstrase amintiri neplăcute despre lipsa de recunoștință a lui Lot. I s-a trezit toată afecțiunea sa pentru Lot și s-a hotărât să-l salveze. Căutând mai întâi sfatul divin, Avraam s-a pregătit de război” (Ellen G. White, „Patriarhi și profeți”, p. 135).

 

Dar Avram nu înfruntă întreaga coaliție. În ceea ce trebuie să fi fost o operațiune rapidă și nocturnă cu un efectiv mic de luptători, el a atacat doar tabăra unde Lot era ținut prizonier. Lot este salvat și, împreună cu el, și regele Sodomei. Astfel, acest credincios om al lui Dumnezeu a manifestat și mare curaj, și tărie sufletească. Nu este de mirare că influența lui în zonă a crescut și oamenii au văzut ce fel de om era, aflând mai multe despre Dumnezeul pe care el Îl slujea.

 

Ce influență au faptele noastre asupra celorlalți? Ce mesaj transmitem despre credința noastră prin ceea ce facem?

 

Post-ul [miercuri, 4 mai] Coaliția de la Babel apare prima dată în Studiu Biblic.