[duminică, 24 aprilie]

SECȚIUNEA II

Creștinii sunt „străini și călători” pe acest pământ. Totuși, ei trebuie să interacționeze cu alți oameni, care consideră lumea casa lor. Biblia este plină de istorii ale eroilor credinței care au trăit în lume în timp ce s-au ferit să fie din lume. Avraam este un astfel de exemplu.

La un moment dat, fiecare familie se confruntă cu tragedii și cu pierderi. Când încă se afla în cetatea Ur din Haldeea, Haran, fratele mai mic al lui Avraam, a murit, lăsând în urma lui un fiu, pe Lot. Avraam și Sara nu s-au oferit doar să se roage pentru acest nepot orfan de tată, ci l-au și primit în căminul lor, dând astfel un exemplu nobil despre cum să ai grijă de alții care trec printr-o perioadă de suferință după o pierdere. (Vezi Iacov 2:15-17.)

Lot l-a însoțit pe Avraam, părăsind cetatea babiloniană (caldeeană) Ur și călătorind cele aproximativ 800 de mile până în Canaan.

Cu timpul, asocierea cu Avraam i-a adus lui Lot bogăție și cinste. Sărăcia și dificultățile atrag un anumit tip de ispite, iar bogăția și cinstea, pericole spirituale total diferite.

Avertizarea lui Moise este adevărată în toate timpurile: „Vezi să nu uiți pe Domnul Dumnezeul tău, până acolo încât să nu păzești poruncile… Când vei mânca și te vei sătura… când vei vedea înmulțindu-ți-se cirezile de boi și turmele de oi, mărindu-ți-se argintul și aurul și crescându-ți tot ce ai, ia seama să nu ți se umfle inima de mândrie și să nu uiți pe Domnul Dumnezeul tău… Vezi să nu zici în inima ta: ‘Tăria mea și puterea mâinii mele mi-au câștigat aceste bogății.’” (Deuteronomul 8:11-17).

În loc să dea dovadă de recunoștință față de Dumnezeu și față de Avraam pentru binecuvântarea bogățiilor, Lot, sub influența soției lui egoiste, a căutat să aibă mai multă avere și a început să-l privească pe Avraam ca pe o piedică în adunarea mai multor bogății. (Vezi „Patriarhi și profeți”, p. 174)

În Geneza 13:6 aflăm că „ținutul acela nu-i încăpea să locuiască împreună, căci averile lor erau așa de mari încât nu puteau să locuiască împreună” (Geneza 13:6). Tabăra, care odată fusese una liniștită, era acum cuprinsă de certuri.

Avraam dezvăluie cum trebuie să se raporteze un creștin la o ceartă. „Dacă este cu putință, întrucât atârnă de voi, trăiți în pace cu toți oamenii” (Romani 12:18).

După ce s-a gândit și s-a rugat, Avraam a vorbit cu Lot și i-a propus o soluție: „Te rog, să nu fie ceartă între mine și tine…, căci suntem frați. Nu-i oare toată țara înaintea ta? Mai bine desparte-te de mine: dacă apuci tu la stânga, eu voi apuca la dreapta; dacă apuci tu la dreapta, eu voi apuca la stânga” (Geneza 13:8,9).

Egoist, Lot și-a ales câmpia cea mai fertilă și mai convenabilă din valea Iordanului. El a uitat că „multe căi i se par bune omului, dar la urmă duc la moarte” (Proverbele 16:25).

După ce a fost îndepărtată influența soției lui Lot, tabăra lui Avraam a fost din nou cuprinsă de pace.

„Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu!” (Matei 5:9). Dumnezeu a aprobat acțiunea generoasă a lui Avraam și i-a făgăduit acestuia ceva ce nu putea să-i promită lui Lot.

„Domnul a zis lui Avram după ce s-a despărțit Lot de el: ‘Ridică-ți ochii și, din locul în care ești, privește spre miazănoapte și spre miazăzi, spre răsărit și spre apus; căci toată țara pe care o vezi ți-o dau ție și seminței tale în veac…. Scoală-te, străbate țara în lung și în lat, căci ție ți-o voi da’. Avram și-a ridicat corturile și a venit de a locuit lângă stejarii lui Mamre, care sunt lângă Hebron. Și acolo a zidit un altar Domnului” (Geneza 13:14-18).

(Vezi întrebările de reflecție pentru Secțiunea II.)