[miercuri, 26 ianuarie] Umblă în lumină — partea 1

Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte.” Ignoranța nu este o scuză ca să greșim sau ca să păcătuim, când avem la dispoziție toate oportunitățile posibile ca să-L cunoaștem pe Dumnezeu.

Un om călătorește și ajunge la o intersecție de mai multe drumuri, fiecare având un indicator. Dacă nu ține cont de indicații și pornește pe orice drum i se pare lui că este bun, oricât de sincer ar fi în intenție, cel mai probabil va ajunge pe drumul greșit.

Cuvântul lui Dumnezeu ne-a fost dat ca să-i cunoaștem învățăturile. În Scriptură citim că dacă facem voia Lui, vom cunoaște doctrina Sa. Ignoranța nu o să-l scuze nici pe bătrân, nici pe tânăr și nici nu o să-i salveze de la pedeapsă pentru că au încălcat legea lui Dumnezeu, deoarece în mâinile lor se găsește o prezentare credincioasă a acelei legi și a principiilor și cererilor ei. Mântuirea sufletului său este în joc și ar trebui să cerceteze Scriptura pentru el însuși. Oricât de puternice i-ar fi convingerile și indiferent cât de încrezător poate fi că pastorul cunoaște adevărul, acestea nu sunt o temelie. El are o hartă ce scoate în evidență fiecare semn aflat în călătoria către cer. Nu ar trebui să ghicească nimic, ci să știe ce este adevărat. El trebuie să cerceteze Scriptura în genunchi; dimineața, la amiază și seara, rugăciunile trebuie să se înalțe din locuri ascunse, iar din inima lui trebuie să se ridice o rugăciune continuă, astfel ca Dumnezeu să-l îndrume în tot adevărul.

Cuvântul lui Dumnezeu nu le dă oamenilor libertatea de a constitui propriul standard de neprihănire, așa cum mulți o fac, pretinzând că nu sunt păcătoși. Aceștia nu își compară caracterele cu standardul înalt reprezentat de legea lui Iehova. Chiar dacă după standardul lor imperfect ei sunt sfinți, Scripturile îi prezintă ca pe niște farisei plini de păcate, aflați sub condamnarea legii lui Dumnezeu, pe care o încalcă în fiecare zi. Ei umblă după imaginația propriei inimi și urmează propriile decizii. Totuși, mulți dintre aceștia sunt oameni sinceri. Ei cred că au dreptate; căci „multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte”. Sentimentele nu sunt un criteriu pentru nimeni; afirmațiile oamenilor nu sunt o dovadă a adevărului. „La lege și la mărturie! Căci, dacă nu vor vorbi așa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta.”

Oamenii prezintă multe teorii și doctrine; acesta este motivul pentru care mulți pretind că nu sunt păcătoși în timp ce încalcă legea. Dacă s-ar uita în măreața oglindă a lui Dumnezeu, s-ar da înapoi cu groază. Ar spune împreună cu Pavel: „Odinioară, fiindcă eram fără Lege, trăiam, dar când a venit porunca, păcatul a înviat, și eu am murit.” Ah, cât de mulți uită de „Izvorul apelor vii și și-au săpat puțuri, puțuri crăpate, care nu țin apă.” Aceasta este o reprezentare corectă a falsei sfințenii ce este atât de prezentă în lume astăzi. Însă calea lui Dumnezeu este calea smerită a pocăinței, a credinței, a ascultării și niciun substitut uman nu va fi acceptat.

„Dacă ai fi voit jertfe, Ți-aș fi adus, dar Ție nu-Ți plac arderile-de-tot. Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu disprețuiești o inimă zdrobită și mâhnită.” Lauda deșartă cu sfințenia nu este de la Dumnezeu.

Dumnezeu a spus vechiului Israelului: „Să nu faceți dar cum facem noi acum aici, unde fiecare face ce-i place”, ci: „Păzește și ascultă toate aceste lucruri pe care ți le poruncesc.” El le-a promis: „Dacă vei asculta cu luare-aminte glasul Domnului Dumnezeului tău, dacă vei face ce este bine înaintea Lui, dacă vei asculta de poruncile Lui și dacă vei păzi toate legile Lui”, El „va ține față de tine legământul și îndurarea cu care S-a jurat părinților tăi” și „vei fi binecuvântat mai mult decât toate popoarele”.

Dragi cititori, vă veți analiza critic motivele credinței voastre după lege și mărturie? Satana are multe căi lăturalnice presărate cu flori ispititoare, ce duc direct la calea largă, spre moarte. Singura noastră siguranță este calea ascultării. Oamenii nu își pot urma propriile dorințe și astfel să fie drepți. Ei nu doar că își ruinează propriile vieți, dar prin exemplul lor îi pun în pericol și pe alții. — „The Signs of the Times”, 17 iulie 1884