[miercuri, 26 ianuarie] Să intrăm în odihna Lui

 

 

5. Citește Evrei 3:11 și Evrei 4:1,3,5,10. Cum caracterizează Dumnezeu odihna în care ne invită să intrăm?

 

Evrei 3:11

„11 Am jurat dar în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!”

 

Evrei 4:1,3,5,10

„1 Să luăm dar bine seama ca, atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu.

3 Pe când noi, fiindcă am crezut, intrăm în „odihna” despre care a vorbit El când a zis: „Am jurat în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!” Măcar că lucrările Lui fuseseră isprăvite încă de la întemeierea lumii.

5 Şi aici este zis iarăşi: „Nu vor intra în odihna Mea!”

10 Fiindcă cine intră în odihna Lui se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale”.

 

Atât porunca despre Sabat din Exodul 20:8-11, cât și reafirmarea ei prin gura lui Moise, din Deuteronomul 5:12-15, ne invită să ne aducem aminte ce a făcut Dumnezeu pentru noi. În cuvintele scrise pe piatră, atenția ne este îndreptată către finalul lucrării Sale de Creație (Exodul 31:18; 34:28). În Deuteronomul, poporului i se poruncește să țină Sabatul în virtutea eliberării din robia egipteană, pe care tot Dumnezeu o realizase pentru ei. Ieșirea din Egipt arăta spre lucrarea supremă de eliberare din păcat pe care Hristos avea să o realizeze la cruce, atunci când a zis: „S-a isprăvit!” (Ioan 19:30). Astfel, Sabatul are o dublă binecuvântare și o semnificație specială pentru noi, creștinii.

 

6. Citește Evrei 4:9-11,16. Ce anume suntem chemați să facem?

 

„9 Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. 10 Fiindcă cine intră în odihna Lui se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale. 11 Să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeaşi pildă de neascultare.

16 Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie”.

 

Odihna de Sabat celebrează atât finalizarea Creației lui Dumnezeu (Geneza 2:1-3; Exodul 20:8-11), cât și finalizarea lucrării Sale de răscumpărare (Deuteronomul 5:12-15). În mod similar, întronarea lui Isus în templul ceresc celebrează finalizarea misiunii Lui de a aduce o jertfă desăvârșită pentru salvarea noastră (Evrei 10:12-14).

 

De remarcat că Dumnezeu Se odihnește doar după ce S-a asigurat că noi suntem bine. La sfârșitul săptămânii Creației, Dumnezeu S-a odihnit după ce terminase de creat lumea. Mai târziu, El S-a odihnit în templu doar după ce cucerirea țării pe care i-o făgăduise lui Avraam a fost dusă la bun sfârșit prin victoriile lui David și copiii lui Israel „au locuit în liniște” (1 Împărați 4:21-25; compară cu Exodul 15:18-21; Deuteronomul 11:24; 2 Samuel 8:1-14). Dumnezeu a avut o casă a Sa, construită special pentru Sine, doar după ce poporul și împăratul au avut case pentru ei înșiși.

 

Cum putem intra în odihna Lui chiar acum? Cu alte cuvinte, cum ne putem odihni, prin credință, în asigurarea mântuirii pe care o avem în Hristos, și nu în noi înșine?

 

 

Post-ul [miercuri, 26 ianuarie] Să intrăm în odihna Lui apare prima dată în Studiu Biblic.