[sâmbătă, 18 decembrie] Cele trei ispite

SECȚIUNEA I

Marii generali aleg locul și timpul pentru bătălii. În marea luptă dintre Dumnezeu și Satana, a existat o bătălie esențială care trebuia câștigată, iar Dumnezeu, marele General din acest război spiritual, a ales locul unde Fiul Său, Isus, avea să Se confrunte cu Satana, în acest conflict decisiv.

Luca 4:1 Isus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duhul în pustie. Pentru o perioadă scurtă, după botezul Său, Hristos S-a bucurat de comuniunea fericită cu Tatăl Lui. Dar aceasta s-a încheiat mult prea curând. Când a intrat în pustie, Isus era înconjurat de slava Tatălui. Absorbit în comuniunea cu Dumnezeu, a fost înălțat mai presus de slăbiciunile omenești. Dar slava s-a depărtat și El a fost lăsat singur să lupte cu ispita. – „Hristos, Lumina lumii”, p. 118

Unii cred că, dacă în jurul nostru totul ar fi perfect, atunci nu am păcătui. Am putea crede că dacă părinții, profesorii sau prietenii noștri ar fi perfecți și nouă ne-ar fi mai ușor să fim perfecți. Cu toate că mediul poate fi de mare ajutor, totuși Satana și îngerii lui au păcătuit chiar în mediul perfect din cer. Adam și Eva au păcătuit fiind înconjurați de mediul perfect din Grădina Edenului. Alegerea de a păcătui există chiar și într-un mediu perfect. În același fel, putem alege să fim neprihăniți chiar și într-un mediu alterat.

Cât de uimitor este contrastul dintre peisajul deprimant și respingător al pustiei și frumusețea din Eden! Oriunde privea, Hristos putea să vadă efectele distrugătoare ale păcatului și blestemul pe care l-a adus acesta pe pământ. Această pustie reprezenta foarte bine starea spirituală a Israelului.

Dumnezeu a gândit istoria poporului Israel ca pe o ilustrație a vieții lui Isus. De exemplu, poporul Israel a plecat din Egipt când de-abia se forma, ceea ce ne duce cu gândul la momentul când copilașul Isus a părăsit Egiptul. În unele situații, un an din istoria Israelului a fost reprezentat de o zi din viața unui profet. Dumnezeu a exemplificat acest lucru în viața lui Ezechiel.

Ezechiel 4:6 Poartă nelegiuirea casei lui Iuda patruzeci de zile; îți pun câte o zi pentru fiecare an.


Cele patruzeci de zile petrecute de Isus în pustie au reprezentat cei patruzeci de ani petrecuți de Israel în pustie. Însă acolo unde Israel a eșuat, Hristos a ieșit mai mult decât învingător. Israelul nu a avut încredere că Dumnezeu îi va asigura hrana potrivită (Exodul 16:2), dar Isus a avut. Israelul a fost îngâmfat și L-a ispitit pe Dumnezeu în pustie(Exodul 17:7), pe când Isus S-a încrezut în El cu smerenie. Israelul s-a închinat lui Satana (Exodul 32:4; 1 Corinteni 10:20), însă Isus S-a închinat doar lui Dumnezeu.

Cu toate că au rămas consemnate doar ultimele trei ispite, au existat numeroase hărțuiri încă din momentul în care Isus a intrat în pustie și a început să postească. Timp de patruzeci de zile, Hristos a meditat și S-a rugat. S-a pregătit pentru lupta iminentă cu Satana. Timp de patruzeci de zile S-a rugat să fie întărit în misiunea Sa viitoare. Săptămânile au trecut, corpul Său a slăbit, dar credința Sa nu L-a trădat. Cu toată că înfățișarea exterioară se stingea, omul dinăuntru era reînnoit în fiecare zi. (2 Corinteni 4:16.)

În cele din urmă, ajunsese în punctul în care putea să moară de foame. Atunci, Satana L-a atacat frontal.