[miercuri, 8 decembrie] Ce cere Domnul?

 

 

O mare parte din scrierile profeților constă în apeluri la credincioșie. Și nu doar la credincioșie în general, ci în special la credincioșia față de partea pe care o aveau de îndeplinit în cadrul legământului. Cartea Deuteronomul conține tocmai reafirmarea legământului lui Dumnezeu cu Israel. După un ocol de patruzeci de ani, Domnul era acum pe punctul de a împlini mai multe dintre promisiunile Sale – partea Lui din cadrul legământului. Astfel, Moise îi îndeamnă să împlinească și ei responsabilitățile care le reveneau.

 

6. Ce îi spune Domnul poporului în versetele de mai jos și ce legătură are cu cartea Deuteronomul?

 

Mica 6:1-8

„Ascultaţi dar ce zice Domnul: „Scoală-te, judecă-te înaintea munţilor şi dealurile să-ţi audă glasul!… 2 Ascultaţi, munţi, pricina Domnului şi luaţi aminte, temelii tari ale pământului! Căci Domnul are o judecată cu poporul Său şi vrea să Se judece cu Israel. 3 Poporul Meu, ce ţi-am făcut şi cu ce te-am ostenit? Răspunde-Mi! 4 Căci te-am scos din ţara Egiptului, te-am izbăvit din casa robiei şi am trimis înaintea ta pe Moise, Aaron şi Maria! 5 Poporul Meu, adu-ţi aminte ce plănuia Balac, împăratul Moabului, şi ce i-a răspuns Balaam, fiul lui Beor, şi ce s-a întâmplat din Sitim până la Ghilgal, ca să cunoşti binefacerile Domnului!” 6 „Cu ce voi întâmpina pe Domnul şi cu ce mă voi pleca înaintea Dumnezeului Celui Preaînalt? Îl voi întâmpina oare cu arderi-de-tot, cu viţei de un an? 7 Dar primeşte Domnul oare mii de berbeci sau zeci de mii de râuri de untdelemn? Să dau eu pentru fărădelegile mele pe întâiul meu născut, rodul trupului meu, pentru păcatul sufletului meu?” 8 „Ţi s-a arătat, omule, ce este bine! Şi ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate, să iubeşti mila şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?”

 

Amos 5:24

„Ci dreptatea să curgă ca o apă curgătoare şi neprihănirea, ca un pârâu care nu seacă niciodată!”

 

Osea 6:6

„Căci bunătate voiesc, nu jertfe, şi cunoştinţă de Dumnezeu mai mult decât arderi-de-tot!”

 

Cercetătorii Bibliei au văzut în versetele din Mica ceea ce este cunoscut ca „procesul legământului”, în care Domnul Își judecă poporul, sau îi aduce acuzații, pentru încălcarea legământului. În cazul acesta, Mica spune că Domnul „are o judecată cu poporul Său” (Mica 6:2), în care cuvântul „judecată” („plângere”, în KJV), ebr. riv, poate însemna o dispută legală. Cu alte cuvinte, Domnul face o plângere împotriva lor, aceasta fiind o imagine care implică aspectul legal al legământului (pe lângă cel relațional). Nu ar trebui să ne surprindă acest lucru pentru că, la urma urmei, elementul central al legământului era Legea.

 

Mica împrumută limbajul direct din Deuteronomul: „Acum, Israele, ce alta cere de la tine Domnul, Dumnezeul tău, decât să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să iubești și să slujești Domnului, Dumnezeului tău, din toată inima ta și din tot sufletul tău, să păzești poruncile Domnului și legile Lui pe care ți le dau astăzi, ca să fii fericit” (Deuteronomul 10:12,13). Totuși, în loc să citeze direct, Mica îl modifică, schimbând „litera legii” din Deuteronomul cu „spiritul legii”, care se referă la a fi drept și îndurător.

 

Aici pare să fie vorba de faptul că, indiferent de aspectul exterior al religiei și al pioșeniei (o mulțime de jertfe de animale), nu în aceasta consta relația de legământ a lui Israel cu Dumnezeu. La ce bun toată această evlavie exterioară dacă, de exemplu, „ei poftesc ogoare, pun mâna pe ele, dacă doresc case, le răpesc; asupresc pe om și casa lui, pe om și moștenirea lui” (Mica 2:2)? Israel ar fi trebuit să fie o lumină pentru lume, despre care popoarele să spună cu uimire: „Acest neam mare este un popor cu totul înțelept și priceput!” (Deuteronomul 4:6). Prin urmare, ei trebuiau să se poarte cu înțelepciune și cu pricepere, ceea ce presupunea să-i trateze pe oameni cu dreptate și cu milă.

 

 

Post-ul [miercuri, 8 decembrie] Ce cere Domnul? apare prima dată în Studiu Biblic.