[vineri, 3 decembrie] Școala noastră în criză—partea 1

Pe 8 ianuarie, într-o dimineață de marți, după ce echipa noastră a avut minutele devoționale împreună, am plecat de acasă ca să merg la școala noastră adventistă. Apropiindu-mă de poarta școlii, am observat o bucată de hârtie împăturită prinsă cu bandă adezivă de aceasta.

Era o scrisoare scrisă de mână prin care eram avertizați să nu mai organizăm cu elevii din școala noastră devoționalul de dimineață. În scrisoare eram amenințați că, dacă nu ne vom supune până pe 25 ianuarie, vom servi drept exemplu pentru alții. Scrisoarea era semnată de „Tinerii musulmani din Fria.”

Am organizat o ședință de urgență a echipei și am cerut unuia dintre profesori să citească scrisoarea cu voce tare. Toată lumea a fost șocată. Fria era un oraș foarte liniștit și prietenos, în care musulmanii și creștinii trăiau împreună respectându-se între ei. Aceștia se amestecau în mulțime și cu greu puteai să spui cine este fiecare. Am fost cu toții de acord că era o chestiunea foarte serioasă și că ar trebui să informăm autoritățile locale. Am încheiat ședința cu o rugăciune în care L-am rugat pe Dumnezeu să ne conducă. Apoi, l-am chemat pe directorul de campanie AFM, dr. Marc Coleman, și i-am spus ce s-a întâmplat.

În dimineața de miercuri, am scanat foaia, am făcut mai multe copii și am trimis plângeri pe adresa mai multor birouri oficiale, inclusiv la reprezentantul local al Ministrului Educației.

Primăria a luat amenințarea în serios și a convocat o întâlnire a liderilor religioși și ai comunității, la primărie, pentru ziua de joi. Aceștia au lansat un apel la cumpătare și înțelegere. Ei le-au reamintit tuturor că familiile de musulmani cu copii înscriși la școala noastră au citit regulile și regulamentul în care este clar precizat că Biblia și rugăciunea fac parte din metoda noastră de educație. Mai mult, aceștia semnaseră un acord.

De asemenea, aceștia le-au reamintit că Guineea este o țară a libertății religioase. Dacă părinții nu sunt de acord ca elevii să citească Biblia sau să se roage cu profesori creștini, nu ar fi trebuit să-și înscrie copiii la o școală creștină. În încheiere, comunitatea și liderii religioși au fost avertizați că, dacă vreunul dintre noi avea să fie atacat fizic, atacatorii vor trebui să se confrunte cu măsurile impuse de legile statului.

După întâlnirea de la primărie, am primit un apel telefonic în timp ce mă îndreptam spre casă. Era capelanul de la școala noastră. „Unchiule Fred! Directorul educativ și apropiații lui sunt aici la școală și nu par deloc bucuroși!” Am chemat un taxi-motociclist să mă ducă la școală. Directorul educației m-a întâmpinat cu privirea încruntată. De ce era mânios? Nu știam. L-am invitat la mine în birou, dar a zis că nu stă mult, așa că toți șapte, câți eram prezenți, am luat loc în sala de așteptare. Cu mine mai erau administratorul și capelanul școlii. Directorul educativ era însoțit de trei persoane. Spre marea mea surpriză, unul dintre ei era domnul Diallo, directorul școlilor private din Fria și tatăl unui elev din școala noastră.

Domnul Diallo mi-a spus că nu voiau să audă nicio explicație din partea noastră. Ei veniseră doar să ne avertizeze și să înainteze două cereri: 1) să încetăm devoționalul și rugăciunea de dimineață cu elevii și 2) să implementăm programa normală a unei școli din Guineea. Cursurile trebuiau să se desfășoare în fiecare zi a săptămânii cu excepția zilelor de joi și de duminică. Dacă refuzam aceste condiții, aveau să închidă școala.

„Cunoști regulile și regulamentul nostru!” i-am spus domnului Diallo. „Ba chiar ți-ai trimis propriul copil la școala noastră! În fiecare dimineață avem devoționalul cu elevii, în timpul căruia le oferim consiliere morală și Îl rugăm pe Dumnezeu să-i binecuvânteze cu înțelepciune. Știi că noi mergem la biserică sâmbăta și, de aceea, orele se țin de luni până vineri. Șase ore pe zi, treizeci pe săptămână. Aceasta este cerința guvernamentală. Școala aceasta a funcționat astfel încă de la inaugurarea ei din urmă cu nouă ani. Dacă nu a fost o problemă mai înainte, de ce a devenit o problemă acum?”

„Voi trimite un reprezentant mâine să vă monitorizeze activitățile”, a răspuns cu mânie directorul educativ. „Dacă nu te vei supune cerințelor noastre, vom închide școala.” Spunând acestea, bărbații s-au ridicat și au plecat. (Va continua)