[vineri, 3 decembrie] Un gând de încheiere
„Cât de mari sunt mila și îndurarea lui Dumnezeu față de făpturile Sale greșite, atunci când așază curcubeul cel frumos în nori, ca un semn al legământului Său cu oamenii! Domnul declară că, atunci când va privi curcubeul, Își va aminti de legământul Său. Aceasta nu vrea să spună că El uită vreodată, ci că ne vorbește în limbajul nostru, ca să-L putem înțelege mai bine. Planul lui Dumnezeu a fost acela ca, atunci când copiii generațiilor ce urmau să vină aveau să întrebe ce înseamnă arcul acela frumos care îmbrățișează cerul, părinții lor să le povestească istoria potopului, spunându-le că Cel Preaînalt a făcut arcul curcubeului și l-a așezat în nori, ca o asigurare a faptului că apele nu vor mai acoperi niciodată pământul. Astfel, din generație în generație, el va da mărturie despre iubirea divină față de om și îi va întări încrederea în Dumnezeu.” – Idem, „Patriarhi și profeți”, pp. 106–107
De la nașterea creștinismului nu a mai existat o biserică sau o comunitate de credincioși care să fi fost părtașă la bogăția și la confortul de care se bucură astăzi biserica în unele țări ale lumii. Întrebarea este: Cu ce cost? În cele mai multe cazuri, cu cât oamenii au mai mult, cu atât mai încrezători în ei înșiși devin și tind să depindă mai puțin de Dumnezeu. Bogăția și prosperitatea, oricât de plăcute ar fi, vin la pachet cu multe capcane spirituale periculoase.
Post-ul [vineri, 3 decembrie] Un gând de încheiere apare prima dată în Studiu Biblic.
