[miercuri, 6 octombrie] Cades-Barnea
Amintirea episodului trist de la Cades-Barnea persistă dureros în primele secțiuni ale cărții Deuteronomul. După cum am văzut, această istorie nefericită stabilește fundalul imediat al cărții Deuteronomul și merită să aruncăm o privire mai îndeaproape spre ea.
5. Cum reacționează oamenii în fața raportului iscoadelor și care au fost urmările reacției lor?
Numeri 14
„Toată adunarea a ridicat glasul şi a început să ţipe. Şi poporul a plâns în noaptea aceea. 2 Toţi copiii lui Israel au cârtit împotriva lui Moise şi Aaron şi toată adunarea le-a zis: „De ce n-om fi murit noi în ţara Egiptului sau de ce n-om fi murit în pustia aceasta? 3 Pentru ce ne duce Domnul în ţara aceasta în care vom cădea ucişi de sabie, iar nevestele noastre şi copilaşii noştri vor fi de jaf? Nu este oare mai bine să ne întoarcem în Egipt?” 4 Şi au zis unul altuia: „Să ne alegem o căpetenie şi să ne întoarcem în Egipt.” 5 Moise şi Aaron au căzut cu faţa la pământ în faţa întregii adunări a copiilor lui Israel care era strânsă laolaltă. 6 Şi, dintre cei ce iscodiseră ţara, Iosua, fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, şi-au rupt hainele 7 şi au vorbit astfel întregii adunări a copiilor lui Israel: „Ţara pe care am străbătut-o noi ca s-o iscodim este o ţară foarte bună, minunată. 8 Dacă Domnul va fi binevoitor cu noi, ne va duce în ţara aceasta şi ne-o va da: este o ţară în care curge lapte şi miere. 9 Numai nu vă răzvrătiţi împotriva Domnului şi nu vă temeţi de oamenii din ţara aceea, căci îi vom mânca. Ei nu mai au niciun sprijin: Domnul este cu noi, nu vă temeţi de ei!” 10 Toată adunarea vorbea să-i ucidă cu pietre, când slava Domnului s-a arătat peste cortul întâlnirii, înaintea tuturor copiilor lui Israel. 11 Şi Domnul a zis lui Moise: „Până când Mă va nesocoti poporul acesta? Până când nu va crede el în Mine, cu toate minunile pe care le fac în mijlocul lui? 12 De aceea, îl voi lovi cu ciumă şi-l voi nimici, dar pe tine te voi face un neam mai mare şi mai puternic decât el.” 13 Moise a zis Domnului: „Egiptenii vor auzi lucrul acesta, ei, din mijlocul cărora ai scos pe poporul acesta prin puterea Ta. 14 Şi vor spune locuitorilor ţării aceleia. Ei ştiau că Tu, Domnul, eşti în mijlocul poporului acestuia; că Te arătai în chip văzut, Tu, Domnul; că norul Tău stă peste el; că Tu mergi înaintea lui ziua într-un stâlp de nor şi noaptea într-un stâlp de foc. 15 Dacă omori pe poporul acesta ca pe un singur om, neamurile, care au auzit vorbindu-se de Tine, vor zice: 16 ‘Domnul n-avea putere să ducă pe poporul acesta în ţara pe care jurase că i-o va da, de aceea l-a omorât în pustie!’ 17 Acum, să se arate puterea Domnului în mărimea ei, cum ai spus când ai zis: 18 ‘Domnul este încet la mânie şi bogat în bunătate, iartă fărădelegea şi răzvrătirea, dar nu ţine pe cel vinovat drept nevinovat şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam.’ 19 Iartă dar fărădelegea poporului acestuia, după mărimea îndurării Tale, cum ai iertat poporului acestuia din Egipt până aici.” 20 Şi Domnul a spus: „Iert, cum ai cerut. 21 Dar cât este de adevărat că Eu sunt viu şi că slava Domnului va umple tot pământul, 22 atât este de adevărat că toţi cei ce au văzut cu ochii lor slava Mea şi minunile pe care le-am făcut în Egipt şi în pustie, şi totuşi M-au ispitit de zece ori acum şi n-au ascultat glasul Meu, 23 toţi aceia nu vor vedea ţara pe care am jurat părinţilor lor că le-o voi da, şi anume toţi cei ce M-au nesocotit n-o vor vedea. 24 Iar pentru că robul Meu Caleb a fost însufleţit de un alt duh şi a urmat în totul calea Mea, îl voi face să intre în ţara în care s-a dus şi urmaşii lui o vor stăpâni. 25 Amaleciţii şi canaaniţii locuiesc valea aceasta, deci mâine, întoarceţi-vă şi plecaţi în pustie, pe calea care duce spre Marea Roşie.” 26 Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi a zis: 27 „Până când voi lăsa această rea adunare să cârtească împotriva Mea? Am auzit cârtirile copiilor lui Israel, care cârteau împotriva Mea. 28 Spune-le: ‘Pe viaţa Mea’, zice Domnul, ‘că vă voi face întocmai cum aţi vorbit în auzul urechilor Mele! 29 Trupurile voastre moarte vor cădea în pustia aceasta. Voi toţi, a căror numărătoare s-a făcut, numărându-vă de la vârsta de douăzeci de ani în sus, şi care aţi cârtit împotriva Mea 30 nu veţi intra în ţara pe care jurasem că vă voi da-o s-o locuiţi, afară de Caleb, fiul lui Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun. 31 Pe copilaşii voştri însă, despre care aţi zis că vor fi de jaf, îi voi face să intre în ea, ca să cunoască ţara pe care aţi nesocotit-o voi. 32 Iar cât despre voi, trupurile voastre moarte vor cădea în pustie. 33 Şi copiii voştri vor rătăci patruzeci de ani în pustie şi vor ispăşi astfel păcatele voastre, până ce toate trupurile voastre moarte vor cădea în pustie. 34 După cum în patruzeci de zile aţi iscodit ţara, tot aşa, patruzeci de ani veţi purta pedeapsa fărădelegilor voastre, adică un an de fiecare zi, şi veţi şti atunci ce înseamnă să-Mi trag Eu mâna de la voi. 35 Eu, Domnul, am vorbit! În adevăr, aşa voi face acestei rele adunări, care s-a unit împotriva Mea; vor fi nimiciţi în pustia aceasta şi în ea vor muri’.” 36 Bărbaţii pe care îi trimisese Moise să iscodească ţara şi care, la întoarcerea lor, făcuseră ca toată adunarea să cârtească împotriva lui, înnegrind ţara, 37 oamenii aceştia, care înnegriseră ţara, au murit acolo, înaintea Domnului, loviţi de o moarte năpraznică. 38 Numai Iosua, fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, au rămas cu viaţă dintre oamenii aceia care se duseseră să iscodească ţara. 39 Moise a spus aceste lucruri tuturor copiilor lui Israel, şi poporul a fost într-o mare jale. 40 S-au sculat dis-de-dimineaţă a doua zi şi s-au suit pe vârful muntelui, zicând: „Iată-ne! Suntem gata să ne suim în locul de care a vorbit Domnul, căci am păcătuit.” 41 Moise a zis: „Pentru ce călcaţi porunca Domnului? Nu veţi izbuti. 42 Nu vă suiţi, căci Domnul nu este în mijlocul vostru! Nu căutaţi să fiţi bătuţi de vrăjmaşii voştri. 43 Căci amaleciţii şi canaaniţii sunt înaintea voastră şi veţi cădea ucişi de sabie; odată ce v-aţi abătut de la Domnul, Domnul nu va fi cu voi.” 44 Ei s-au îndărătnicit şi s-au suit pe vârful muntelui, dar chivotul legământului şi Moise n-au ieşit din mijlocul taberei. 45 Atunci s-au pogorât amaleciţii şi canaaniţii care locuiau pe muntele acela, i-au bătut şi i-au tăiat în bucăţi până la Horma”.
Deuteronomul 1:20-46
„20 Şi eu v-am zis: ‘Aţi ajuns la Muntele Amoriţilor pe care ni-l dă Domnul, Dumnezeul nostru. 21 Iată că Domnul, Dumnezeul tău, îţi pune ţara înainte; suie-te, ia-o în stăpânire, cum ţi-a spus Domnul, Dumnezeul părinţilor tăi; nu te teme şi nu te înspăimânta.’ 22 Voi v-aţi apropiat cu toţii de mine şi aţi zis: ‘Să trimitem nişte oameni înaintea noastră ca să iscodească ţara şi să ne aducă răspuns cu privire la drumul pe care ne vom sui în ea şi asupra cetăţilor în care vom ajunge.’ 23 Părerea aceasta mi s-a părut bună şi am luat doisprezece oameni dintre voi, câte un om de fiecare seminţie. 24 Ei au plecat, au trecut muntele şi au ajuns până la valea Eşcol şi au iscodit ţara. 25 Au luat în mâini din roadele ţării şi ni le-au adus; ne-au făcut o dare de seamă şi au zis: ‘Bună ţară ne dă Domnul, Dumnezeul nostru!’ 26 Dar voi n-aţi vrut să vă suiţi în ea şi v-aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului, Dumnezeului vostru. 27 Aţi cârtit în corturile voastre şi aţi zis: ‘Pentru că ne urăşte, de aceea ne-a scos Domnul din ţara Egiptului, ca să ne dea în mâinile amoriţilor şi să ne nimicească. 28 Unde să ne suim? Fraţii noştri ne-au muiat inima, zicând: «Poporul acela este un popor mai mare şi mai înalt la statură decât noi; cetăţile sunt mari şi întărite până la cer; ba încă, am văzut acolo şi copii de ai lui Anac.»’ 29 Eu v-am zis: ‘Nu vă înspăimântaţi şi nu vă fie frică de ei. 30 Domnul, Dumnezeul vostru, care merge înaintea voastră, Se va lupta El Însuşi pentru voi, potrivit cu tot ce a făcut pentru voi sub ochii voştri în Egipt.’ 31 Apoi, în pustie, ai văzut că Domnul, Dumnezeul tău, te-a purtat cum poartă un om pe fiul său, pe tot drumul pe care l-aţi făcut până la sosirea voastră în locul acesta. 32 Cu toate acestea, voi n-aţi avut încredere în Domnul, Dumnezeul vostru, 33 care mergea înaintea voastră pe drum, ca să vă caute un loc de poposire: noaptea într-un foc, ca să vă arate drumul pe care trebuia să mergeţi şi ziua într-un nor. 34 Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre. S-a mâniat şi a jurat zicând: 35 ‘Niciunul din bărbaţii care fac parte din acest neam rău nu va vedea ţara aceea bună pe care am jurat că o voi da părinţilor voştri, 36 afară de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea, şi ţara în care a mers o voi da lui şi copiilor lui, pentru că a urmat în totul calea Domnului.’ 37 Domnul S-a mâniat şi pe mine din pricina voastră şi a zis: ‘Nici tu nu vei intra în ea. 38 Iosua, fiul lui Nun, slujitorul tău, va intra în ea; întăreşte-l, căci el va pune pe Israel în stăpânirea ţării aceleia. 39 Şi pruncii voştri, despre care aţi zis: «Vor fi de jaf!» şi fiii voştri, care nu cunosc azi nici binele, nici răul, ei vor intra în ea; da, lor le-o voi da şi ei o vor stăpâni. 40 Dar voi, întoarceţi-vă şi plecaţi în pustie, înspre Marea Roşie.’ 41 Voi aţi răspuns şi mi-aţi zis: ‘Am păcătuit împotriva Domnului; ne vom sui şi ne vom bate, cum ne-a poruncit Domnul, Dumnezeul nostru.’ Şi v-aţi încins fiecare armele şi v-aţi încumetat să vă suiţi pe munte. 42 Domnul mi-a zis: ‘Spune-le: «Nu vă suiţi şi nu vă luptaţi, căci Eu nu sunt în mijlocul vostru; nu căutaţi să fiţi bătuţi de vrăjmaşii voştri».’ 43 Eu v-am spus, dar n-aţi ascultat, ci v-aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului şi v-aţi suit semeţi pe munte. 44 Atunci, amoriţii, care locuiesc pe muntele acesta, v-au ieşit înainte şi v-au urmărit ca albinele; v-au bătut din Seir până la Horma. 45 La întoarcerea voastră, aţi plâns înaintea Domnului, dar Domnul nu v-a ascultat glasul şi n-a luat aminte la voi. 46 Şi aşa aţi rămas la Cades, unde aţi stat multă vreme”.
Putem extrage multe lecții importante din această istorie, dar o lecție semnificativă, care va reapărea în carte, se poate găsi și în Numeri 14.
6. Deși îl vedem iarăși pe Moise în rolul de mijlocitor, ce anume este semnificativ în motivul pe care I-l prezintă Domnului pentru a nu-i nimici?
Numeri 14:11-20
„11 Şi Domnul a zis lui Moise: „Până când Mă va nesocoti poporul acesta? Până când nu va crede el în Mine, cu toate minunile pe care le fac în mijlocul lui? 12 De aceea, îl voi lovi cu ciumă şi-l voi nimici, dar pe tine te voi face un neam mai mare şi mai puternic decât el.” 13 Moise a zis Domnului: „Egiptenii vor auzi lucrul acesta, ei, din mijlocul cărora ai scos pe poporul acesta prin puterea Ta. 14 Şi vor spune locuitorilor ţării aceleia. Ei ştiau că Tu, Domnul, eşti în mijlocul poporului acestuia; că Te arătai în chip văzut, Tu, Domnul; că norul Tău stă peste el; că Tu mergi înaintea lui ziua într-un stâlp de nor şi noaptea într-un stâlp de foc. 15 Dacă omori pe poporul acesta ca pe un singur om, neamurile, care au auzit vorbindu-se de Tine, vor zice: 16 ‘Domnul n-avea putere să ducă pe poporul acesta în ţara pe care jurase că i-o va da, de aceea l-a omorât în pustie!’ 17 Acum, să se arate puterea Domnului în mărimea ei, cum ai spus când ai zis: 18 ‘Domnul este încet la mânie şi bogat în bunătate, iartă fărădelegea şi răzvrătirea, dar nu ţine pe cel vinovat drept nevinovat şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam.’ 19 Iartă dar fărădelegea poporului acestuia, după mărimea îndurării Tale, cum ai iertat poporului acestuia din Egipt până aici.” 20 Şi Domnul a spus: „Iert, cum ai cerut”.
Să ne gândim la ce I-a spus Moise lui Dumnezeu: Dacă faci așa, gândește-Te la cum vei ajunge să fii văzut în ochii egiptenilor și ai celorlalte popoare din zonă. Acest aspect este foarte important fiindcă, în esență, tot ce intenționase Dumnezeu să realizeze cu Israel era nu doar pentru poporul ales, ci și pentru omenire, în general. Națiunea lui Israel trebuia să fie o lumină pentru lume, un martor pentru cei din vechime în ce privește dragostea, puterea și mântuirea găsite în adevăratul Dumnezeu, și nu în idolii fără valoare la care oamenii aceștia se închinau.
Cu toate acestea, după cum a zis Moise, dacă îi ștergea pe acei oameni din cartea vieții, care avea să fie rezultatul? Celelalte popoare aveau să spună: „«Domnul n-avea putere să ducă pe poporul acesta în țara pe care jurase că i-o va da, de aceea l-a omorât în pustie!»” (Numeri 14:16).
Cu alte cuvinte, vedem aici o temă care se regăsește în toată Biblia, și anume că Dumnezeu trebuie să fie glorificat în mijlocul poporului Său – că slava, bunătatea, dragostea și puterea lui Dumnezeu trebuie să fie descoperite în biserica Sa, prin ce face El prin poporul Său. Desigur, poporul Său nu va răspunde întotdeauna așa cum se așteaptă de la el, dar, în cele din urmă, Dumnezeu va fi slăvit prin lucrările Sale de pe pământ.
Citește Efeseni 3:10. Ce spune Pavel aici și cum se întâmplă acest lucru? Cum devine evidentă „înțelepciunea nespus de felurită” a lui Dumnezeu în univers? Dacă avem vreun rol, ca indivizi, care este el în realizarea acestui lucru?
Post-ul [miercuri, 6 octombrie] Cades-Barnea apare prima dată în Studiu Biblic.
