Ediția instructori (st. 5)

 

Obiective

 

La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să identifice conceptul de administrare/isprăvnicie în Vechiul şi în Noul Testament.

La nivelul sentimentelor: Să devină conştienţi că sunt chemaţi să fie administratori în sfera lor.

La nivel practic: Să întocmească un plan de administrare creştină după care să se ghideze în viaţă.

 

SCHIŢA STUDIULUI

 

Cunoştinţe: Definiţia administrării creştine

Ce diferenţă este între conceptul de administrare din Vechiul Testament şi cel din Noul Testament?

De ce lucruri se îngrijeau administratorii din timpurile biblice?

Care este responsabilitatea noastră ca administratori creştini?

Sentimente: O chemare universală

Cum ne putem împlini cu credincioşie chemarea în lumea de azi?

Cum putem avea şi noi fervoarea pe care au avut-o credincioşii din timpurile biblice?

 

Practic: Modele de administrare creştină

 

Ce elemente ale modelului biblic de administrare avem nevoie să integrăm în administrarea creştină contemporană?

Ce domenii-cheie din viaţă trebuie incluse în planul administrării creştine personale?

Cum să le explicăm deciziile personale legate de administrarea creştină membrilor familiei sau prietenilor, mai ales dacă nu sunt de acord cu noi?

 

Rezumat: Elementele principale ale administrării creştine se găsesc în biografiile credincioşilor consemnate în Biblie. Torţa administrării a fost transmisă de la o generaţie la alta. Acum este rândul nostru să fim administratori credincioşi şi să transmitem generaţiei următoare torţa.

 

PAŞII ÎNVĂŢĂRII

 

Motivare

 

Pasajul central: 1 Tesaloniceni 2:4.

Ideea de bază. Administratorii credincioşi urmăresc exclusiv interesele lui Dumnezeu. Studiul de săptămâna aceasta se ocupă de semnificaţia biblică a administrării prin analizarea câtorva exemple din Vechiul şi din Noul Testament. Principiile Scripturii constituie fundamentul administrării creştine. Administratorii de astăzi caută să aplice aceste valori la contextul actual şi să îi transmită generaţiei viitoare entuziasmul lor pentru Domnul.

Activitate introductivă. Cuvântul „ispravnic” nu mai figurează în vocabularul contemporan. Contextul social în care a apărut funcţia de ispravnic diferă de contextul actual, dominat de o economie socialistă, comunistă sau democratic-antreprenorială. Citeşte cu voce tare lista de mai jos şi întreabă-i pe membrii grupei tale ce concept modern consideră că redă cel mai bine rolul ispravnicului din vechime. Cere-le să-şi argumenteze poziţia.

 

Cuvinte care pot defini rolul ispravnicului din vechime: preşedinte, rob, manager, şef de şantier, şef de echipă/maistru, custode, salariat, membru al echipei, contabil/gestionar, antreprenor, angajat, director executiv, servitor, supervizor, şef operaţiuni, vicepreşedinte, arendaş, director economic.

Adaugă alte cuvinte mai potrivite în contextul în care vă aflaţi şi şterge-le pe cele mai puţin potrivite.

 

Aprofundarea studiului

 

Studiul de săptămâna aceasta se ocupă de formarea unei concepţii biblice asupra noţiunii de „administrator”. Modul în care definim acest concept este esenţial pentru înţelegerea conceptului derivat: „administrarea creştină”. Pentru a defini administrarea, studiul desprinde particularităţile ei din Vechiul şi din Noul Testament, prin analizarea activităţilor şi responsabilităţilor administratorilor de atunci.

 

Comentariu biblic

 

Viaţa unui administrator

(Recitiţi împreună în grupă Geneza 2:15; 24:34-38; 39:4; 43:19; Isaia

22:14-18; Luca 12:35-48; 1 Corinteni 4:1,2; Tit 1:7 şi 1 Petru 4:10.)

 

Profesorul universitar N. Avigad a identificat un mormânt de pe coasta Muntelui Măslinilor ca fiind mormântul lui Şebna, cel menţionat în Isaia 22:14-18. Inscripţia de pe mormânt, care a fost transportată la Muzeul Britanic, este tradusă astfel: „Acesta este [cavoul lui Şebna] yahu, mai-mare peste casa…” (vezi detalii în Comentariul biblic AZŞ, vol. 4, p. 191). Expresia „mai-mare peste casa” este reprezentativă pentru înţelegerea veterotestamentară a noţiunii de administrator. Diferitele traduceri întrebuinţează cuvinte diferite pentru funcţia lui Şebna, cu implicaţii diferite pentru responsabilităţile lui. Câteva traduceri târzii folosesc „administrator”, în vreme ce altele mai noi sunt mai creative: „demnitar”, „îngrijitor”, „administratorul palatului”, „manager”, „slujitor” şi chiar „prim-ministru”. Traducerile mai vechi utilizează cuvântul „vistiernic”. Multe întrebuinţează expresii ca: „însărcinat cu grija” sau „care avea în grijă”.

Se pare că administratorii erau consideraţi membri ai familiei stăpânilor lor. Ei erau slugi, dar nu sclavi. Ei gestionau averea, aveau probabil în subordinea lor alte câteva slugi, planificau activităţile gospodăreşti, puteau avea într-o anumită măsură responsabilitate financiară şi erau consideraţi „demnitari” ai conducerii.

În Noul Testament, avem doi termeni greceşti pentru administrator: oikonomos, cel mai frecvent, cu zece apariţii (n.tr. – tradus în versiunea Cornilescu prin „îngrijitor”, „ispravnic”, „econom”, „vistiernic” ), şi epitropos (n. tr. – tradus în versiunea Cornilescu prin „epitrop”, „ispravnic”), care apare de trei ori. Oikonomos este un cuvânt compus din oikos, cuvântul uzual pentru casă şi nemō, „a gestiona” sau „a pune în ordine”. Aşadar, administratorul era persoana responsabilă cu ordinea în casă. Al doilea cuvânt, epitropos, era folosit ca un sinonim al lui oikonomos, dar se putea referi şi la funcţionarii statului sau la tutorii copiilor. În Galateni 4:2, apar ambii termeni. Contribuţia originală a Noului Testament este aplicaţia termenului la domeniul spiritual, folosindu-l în sens figurat, în paralel cu cel propriu. De sensul acesta figurat ne vom ocupa la secţiunea următoare.

De discutat. Ce înseamnă slujirea creştină din perspectiva faptului că administratorii din timpurile biblice, deşi aveau responsabilităţi considerabile, erau consideraţi totuşi robi?

 

Administrarea adevărului spiritual

 

(Recitiţi împreună în grupă 1 Corinteni 4:1,2; Tit 1:7; 1 Petru 4:10; Coloseni 2:2,3 şi 1 Timotei 3:16.)

Noul Testament întrebuinţează cuvântul pentru administrator în sens literal, la fel ca Vechiul Testament, dar îi extinde sensul şi îl aplică şi la administrarea adevărurilor spirituale sau, potrivit lui Pavel, a „tainelor lui Dumnezeu”. Pasajul din Corinteni îl aplică la slujitorii Evangheliei. Epistola lui Pavel către Tit îl aplică la conducătorii bisericii, în special la prezbiteri şi supraveghetori. Petru îl aplică la credincioşi. Observă riscul pe care Şi-l asumă Dumnezeu: Îşi aşază comorile spirituale în vase de lut, în trupuri muritoare!

Gândeşte-te la responsabilitatea pe care o presupune acest lucru. Îndemnurile lui Pavel de a fi ispravnici credincioşi ai Evangheliei lui Dumnezeu sunt importante, dar cel mai elocvent este exemplul său personal. El a înfruntat greutăţi greu de imaginat în lucrarea sa de a duce Evanghelia tot mai departe. El îşi descrie încercările în 2 Corinteni 11:23-29.

Pavel şi-a însuşit răspunderea pentru administrarea Evangheliei şi nu a precupeţit niciun efort pentru a se asigura că îşi îndeplinea misiunea.

 

De discutat. De-a lungul timpului, Pavel şi alţi credincioşi ne-au lăsat un exemplu frumos de administrare spirituală. Tu ce vei lăsa în urma ta?

 

APLICAŢIA

 

Dumnezeu ne-a aşezat într-o poziţie de răspundere extraordinară. Destinul multor suflete atârnă în balanţă. Fiecare decizie pe care o luăm duce fie la înaintarea cauzei lui Dumnezeu, fie la încetinirea ei. Cine dintre noi este destoinic pentru această misiune? Hristos le-ar fi putut încredinţa lucrarea aceasta îngerilor Săi. Ar fi putut chema alte fiinţe necăzute din celelalte lumi, neatinse de păcat. Ar fi putut distruge rasa umană şi ar fi putut crea alta. Însă a ales să Se sacrifice pentru noi şi să depindă de noi pentru administrarea cu credincioşie a harului Său în această lume căzută.

 

Întrebări

 

1. Cum putem avea şi noi elan ca Pavel şi ca ucenicii lui Hristos pentru „administrarea” adevărului spiritual în lumea noastră?
2. Care sunt trăsăturile definitorii ale unui administrator credincios în societatea contemporană?
3. Ce paşi concreţi putem face pentru a ne asigura că interesele Domnului Hristos sunt primordiale, iar interesele noastre, secundare?
4. Ce făgăduinţe legate de Duhul Sfânt ne oferă încurajare în viaţa de administratori creştini?
5. Pavel afirmă că noi nu suntem ai noştri fiindcă am fost cumpăraţi cu un preţ. În ce fel ne ajută acest gând în slujirea noastră ca administratori creştini?
6. Cum ne putem extinde influenţa ca administratori credincioşi astfel încât şi alţii să ne urmeze exemplul?

 

ACTIVITATE

 

Noi suntem administratori ai darurilor lui Dumnezeu, dar şi ai harului Său. Aceste două aspecte sunt complementare. Resursele materiale şi spirituale pe care ni le-a încredinţat Dumnezeu pot fi utilizate eficient în lucrarea lui Dumnezeu de cei dornici să fie administratori credincioşi ai Evangheliei.

 

Sugestii

 

1. Realizaţi o schiţă a studiului de faţă pe care să le-o prezentaţi tinerilor. Includeţi experienţele personale, fiind oneşti cu privire la ocaziile în care aţi pus interesele personale mai presus de cele ale Domnului. Includeţi relatări despre modul cum v-a binecuvântat Dumnezeu din punct de vedere material şi spiritual atunci când au fost pe primul loc interesele Sale.
2. Observaţi nevoile concetăţenilor voştri şi alegeţi un domeniu în care puteţi aduce o schimbare, folosind darurile şi talentele speciale cu care aţi fost înzestraţi de Dumnezeu.