[marți, 1 iunie] Regulile lui Dumnezeu vs. regulile omului

Pentru unii dintre noi este ușor să se gândească astfel: dacă merg la școala de Sabat și la biserică, dacă dau zecime și daruri și nu fac lucruri „rele”, atunci Îl mulțumesc pe Dumnezeu și, astfel, merit să ajung în rai.

Numai că noi nu putem face nimic ca să merităm să ajungem în rai. Noi merităm să fim pierduți pentru totdeauna. Isus a plătit prețul pedepsei pe care o merităm noi și, în măreața Lui iubire pentru noi, El ne oferă, ca pe un dar nemeritat, fericire și viață veșnică. Când ne vom da seama de aceasta, Îl vom iubi foarte mult și vom dori ca puterea Lui să ne ajute ca întotdeauna să ne supunem și să avem încredere în El.

Cei mai mulți dintre farisei nu-L acceptau pe Isus ca Mesia al lor, așa că n-au primit niciodată puterea Lui de a avea încredere și de a se supune. În loc de aceasta, aceștia aveau propriul lor sistem de supunere. Predecesorii lor adăugaseră multe dintre regulile lor la Cele Zece Porunci perfecte ale lui Dumnezeu. Ei credeau că supunându-se acelor reguli se asigură că ascultă de Cele Zece Porunci. De exemplu, Isus plănuise ca supunerea față de porunca Sabatului să fie o încântare. Păzirea Sabatului trebuia să fie un semn special pentru toată lumea că ne închinăm doar Creatorului nostru. Dar din cauza numeroaselor reguli pe care fariseii le-au adăugat, păzirea Sabatului nu mai era deloc o încântare.

Sabatul este un timp special pentru a-L cunoaște pe Isus mai bine prin cuvântul Său și prin intermediul naturii. Dar, pentru oamenii care încercau să asculte de acele reguli umane, a devenit neplăcut. Nu puteau nici măcar să meargă mai mult prin natură, deoarece în una dintre acele reguli se preciza că în Sabat oamenii trebuie să parcurgă doar o distanță scurtă.

O altă regulă menționa că oamenii nu puteau să care nici măcar o batistă în Sabat deoarece acest lucru ar fi fost considerat muncă. Dar o puteau căra dacă o prindeau de haine. Nu puteau aprinde un foc sau o lumină în Sabat, dar puteau angaja un păgân să o facă pentru ei.

Aplicație: În orice religie, oamenii pot face lucruri ciudate atunci când se supun unor reguli umane. Păzirea duminicii este un act de supunere față de o regulă umană populară, care nu se găsește în Biblie.