[joi, 13 mai] Promisiuni, promisiuni…
La prima vedere, totul pare să fie bine. Domnul Își eliberează poporul, îi oferă făgăduințele legământului, iar copiii lui Israel sunt de acord: vor face tot ceea ce Domnul le cere să facă.
Este un „târg” perfect, nu-i așa?
7. Ce perspective ne oferă textele de mai jos cu privire la răspunsul poporului față de legământ?
Romani 9:31,32
„31 …pe când Israel, care umbla după o Lege, care să dea neprihănirea, n-a ajuns la Legea aceasta. 32 Pentru ce? Pentru că Israel n-a căutat-o prin credinţă, ci prin fapte. Ei s-au lovit de piatra de poticnire…”
Romani 10:3
„…pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi şi nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu”.
Evrei 4:1,2
„Să luăm dar bine seama ca, atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu. 2 Căci şi nouă ni s-a adus o veste bună ca şi lor, dar lor cuvântul care le-a fost propovăduit nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credinţă la cei ce l-au auzit”.
Indiferent ce ne cere Domnul să facem, relația noastră cu El trebuie să fie întemeiată pe credință. Credința asigură baza pentru ca faptele să urmeze. Faptele, în sine, nu ne pot face acceptabili în ochii unui Dumnezeu sfânt, oricât de pur motivate, de sincere și de numeroase ar fi ele. Nu a fost posibil în timpurile lui Israel și nu poate fi posibil nici în timpurile noastre.
8. Dacă Biblia subliniază mereu importanța faptelor, de ce totuși ele nu ne pot face să fim bine primiți în ochii lui Dumnezeu?
Isaia 53:6
„Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor”.
Isaia 64:6
„Toţi am ajuns ca nişte necuraţi şi toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită. Toţi suntem ofiliţi ca o frunză şi nelegiuirile noastre ne iau ca vântul”.
Romani 3:23
„Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu”.
Din nefericire, evreii au crezut că faptele ascultării erau mijlocul prin care se realiza mântuirea lor, nu rezultatul acesteia. Ei căutau neprihănirea prin ascultarea de Lege, în loc să caute neprihănirea lui Dumnezeu care vine prin credință. Legământul de la Sinai, deși a venit cu un set mai detaliat de instrucțiuni și de legi, a fost conceput ca un legământ al harului la fel ca toate celelalte legăminte care l-au precedat. Harul acesta, revărsat fără plată, aduce schimbarea inimii și conduce la ascultare. Bineînțeles, problema nu a fost încercarea israeliților de a asculta, căci legământul cerea ca ei să asculte, ci tipul de „ascultare” pe care l-au oferit, care nu era deloc ascultare, așa cum istoria lor de mai târziu a arătat.
Citește cu atenție Romani 10:3, îndeosebi ultima parte. Ce vrea să spună Pavel aici? Ce se întâmplă cu oamenii care caută să-și realizeze o neprihănire proprie? De ce această încercare duce inevitabil la păcat, la fărădelege și la răzvrătire? Suntem și noi în pericolul de a face acest lucru?
Post-ul [joi, 13 mai] Promisiuni, promisiuni… apare prima dată în Studiu Biblic.
