[luni, 3 mai] Înțelegerea cu privire la țara promisă

 

 

Făgăduința despre o țară care avea să fie dată poporului lui Dumnezeu, Israel, i-a fost făcută mai întâi lui Avraam și apoi le-a fost repetată lui Isaac și lui Iacov. Cuvintele lui Iosif de pe patul de moarte au fost o reiterare a acestei făgăduințe (Geneza 50:24). Totuși, Dumnezeu l-a înștiințat pe Avraam că aveau să treacă „patru sute de ani” până ce sămânța lui avea să ia în stăpânire țara (Geneza 15:13,16). Împlinirea făgăduinței a început în zilele lui Moise și ale lui Iosua. Moise a repetat porunca divină: „Vedeți, v-am pus țara înainte, intrați și luați în stăpânire țara” (Deuteronomul 1:8).

 

2. Citește Deuteronomul 28:1,15. Ce implică aceste cuvinte? Pe scurt, țara avea să le fie dată ca parte a legământului. Un legământ implică obligații. Care au fost obligațiile poporului Israel?

 

„1 Dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, păzind şi împlinind toate poruncile Lui pe care ţi le dau astăzi, Domnul, Dumnezeul tău, îţi va da întâietate asupra tuturor neamurilor de pe pământ”.

 

„15 Dar, dacă nu vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, dacă nu vei păzi şi nu vei împlini toate poruncile Lui şi toate legile Lui, pe care ţi le dau astăzi, iată toate blestemele care vor veni peste tine şi de care vei avea parte”.

 

 

Prima parte a pasajului din Deuteronomul 28 prezintă binecuvântările pe care aveau să le primească israeliții dacă făceau voia lui Dumnezeu. Cealaltă secțiune a capitolului vorbește despre blestemele care aveau să vină peste ei dacă nu făceau voia lui Dumnezeu. Blestemele acestea „erau în mare măsură, dar nu întregime, cauzate de faptul că i s-a permis păcatului să lucreze propriile rezultate rele. […] «Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea lui pământească putrezirea» (Galateni 6:8). La fel ca apa care, dacă este lăsată să curgă, nu va înceta să o facă până nu-și va atinge nivelul; asemenea ceasului care, dacă este lăsat să bată, nu va înceta să funcționeze până când nu se va opri de tot; asemenea pomului care, dacă este lăsat să crească, va aduce rod, și păcatul are un nivel de atins, un traseu de parcurs, un rod care trebuie să se coacă, iar «sfârșitul acestor lucruri este moartea» (Romani 6:21).” – „The Pulpit Commentary: Deuteronomy”, H.D.M. Spence și Joseph S. Exell editori, 1890, vol. 3, p. 439.

 

Niciuna dintre făgăduințele care aveau în vedere țara nu era necondiționată. Ele au fost date ca parte a legământului. Poporul Israel trebuia să-și facă partea lui. În caz contrar, făgăduințele puteau fi anulate. Domnul a spus foarte clar, și nu doar o dată, că, dacă israeliții nu aveau să asculte, țara urma să le fie luată. Citește Leviticul 26:27-33. Domnul nu putea fi mai explicit de atât.

 

În calitate de creștini, noi așteptăm să primim promisele locuri din cerul cel nou și de pe pământul cel nou. Ele ne-au fost făgăduite tot așa cum le-a fost făgăduită evreilor țara promisă. În același timp, există niște condiții pentru a ajunge acolo. Care sunt condițiile acestea, în special în contextul mântuirii prin credință?

 

 

Post-ul [luni, 3 mai] Înțelegerea cu privire la țara promisă apare prima dată în Studiu Biblic.